Ics

     "sunt ultimele spasme, a mai deschis odată ochii și încă odată, a lăcrimat intens, a deschis și a închis și iar a deschis gura, a tremurat tare, liniște, s-a făcut liniște, totul a încremenit, gândurile, lumina și vântul, cel din urmă vânt, au încremenit, și eu și voi, taci, rămâi pe loc, nu vorbi acum, nu te mișca, nu gândi nimic, nu îndrăzni să faci nimic, m-am ridicat râzând, am deschis larg fereastră, te-am păcălit, nu e așa?!, afară era o vreme frumoasă, la radio se anunță ora exactă, prin fața blocului meu treceau oameni fericiți, canapelele mele roșii de pe peretele opus geamului erau la locul lor, bleu-ul pereților și al covorului..., șobolanul a murit și eu l-am mâncat." (Autorul)      Fragment din volum:      “Încerc să-mi amintesc de momentele acelea și simt uneori că ar fi mai bine să n-o mai fac deloc, să iau un pahar cu apă cât mai rece și să mi-l torn în cap și..., dar nu-i chiar așa simplu, Adu-mi te rog o bere pentru mine și un suc pentru ea, Ceea ce încerc să fac zilele acestea este să îmi refuz amintirea care mă ia pe sus, Îți place aici?, Oricum nu așteptăm nici un răspuns pentru că simțeam că se întâmplă ceva cu mine, dar poate nu s-ar fi întâmplat nimic dacă nu era muzică, de fapt chiar nu s-a întâmplat nimic, doar amintiri peste amintiri peste amintiri și tot așa, era acolo la jumătate de metru de mine dar eu nu mai simțeam nimic căci eram atent, brusc intrasem într-o stare în care, în creierul meu, versurile acelei melodii, al cărui autor nu-mi spusese nimic multă vreme, se plimbau singure ca niște femei goale într-un dormitor mare cu ferestrele între-deschise, e adevărat, dacă n-ar fi fost versurile alea poate n-aveam să simt nimic, I'm still holding on, mi-am spus, Totul ar fi decurs normal ca pe o terasă, noaptea, lângă rău cu doar câteva felinare atârnate ca niște lilieci mumificați din care întâmplător țâșnea lumină, N-am mai auzit de mult melodia asta, îți place?, Ce puteam să-i răspund, că da, că am auzit-o cu mai bine de opt ani în urmă și atunci am rămas încremenit în mijlocul străzii tremurând de frig ca s-o ascult, „my world is miles of endless roads, that leaves a trail of broken dreams, where have you been, I hear..." și tocmai atunci bărbatul în vârstă a zis nu și... dar acum nu, toți anii ăștia care s-au scurs, toți anii ăștia..."