Nu vreau să spun nimic Eramin spatele chioșcului de pâine de peste drum. Unu (nu-l știi) doar ce alunecase pe gheață. Îmi trăgeam fermoarul sus-jos-sus-jos și cu fiecare zimt se făcea dimineață. O să iau o chiflă (m-am gândit) și-am plecat. Altu a fluierat, cred. După mine începuse să se dezghețe aici și aici și aici. O vrabie se izbea năucitor de vitrine. Cauți ceva care să ușureze mersul la o adică ar fi bună o pantă și până jos nimic nu trece nu rămâne nimic cum se adâncesc ochii-n orbite cu viteza îndepărtării.
