Identitatea melancolica la Soren Kierkegaard

Autorul surprinde cum anume, prin Kierkegaard, se conturează închiderea unui amplu ciclu, în același timp istoric și tematic, marcat prin punerea în oglindă a începutului destinal al melancoliei – survenit prin tragedia greacă – cu sfârșitul acesteia, marcat și el de suprimarea și conservarea posibilităților pe care melancolia modernă – mai ales cea romantică – le oferă prin funcția sublimatoare a propriului ei vid. În acest sens, Kierkegaard reprezintă un moment de cotitură, deși nu spre „altceva”, spre un „nou sens”, de pildă. El operează o deschidere spre Clipa – cea singulară – care se temporalizează, la rându-i, în calitate de „pura” clipă, goală de determinații. O dublă deschidere devine astfel posibilă, o deschidere survenită în chiar deschiderea inițială. Nu e vorba despre un sfârșit melancolic al timpului, ci de un fel de timp al sfârșitului, melancolic. - Virgil Ciomoș   Melancolia la Kierkegaard nu implică o „vampirizare” introiectivă a lumii, ci o autoexcludere a unicului – den Enkelte – care se distinge de individul romantic modern(ist) prin intrepiditatea alegerii de sine și angajarea sa asumată ca excepție față de râul mulțimii, cel secular și al secolului. Metamorfoza salturilor și dinamica stadiilor existențiale sunt sub priza vertijului melancolic deoarece interioritatea este deja melancolică, mai mult, melancolia constituie identitatea sa; interioritatea se reconstituie în stadiile existențiale tocmai pentru că este deja divizată, purtătoare de rană, de unde rezultă că fiecare individ este deja melancolic, adică totodată „dăruit” și responsabil de propria-i traumă: vinovat/nevinovat pe fondul unei melancolii „atmosferice”, al păcatului înstar omnium care survine la nivel existențial prin angoasă și prin disperare. - Flaviu Câmpean     Flaviu Câmpean este lector asociat la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie și Filosofie, unde predă Filosofie modernă și contemporană. Deține un doctorat în filosofie la aceeași universitate, absolvit Summa cum laude, cu o teză despre melancolie la Søren Kierkegaard. A beneficiat de mobilități de cercetare la Lyon (Universitatea „Jean Moulin” Lyon III) și la Copenhaga (Centrul de Cercetări „Søren Kierkegaard”). Este membru al Forumului Câmpului Lacanian din România. Interesele sale de cercetare includ Filosofia modernă și contemporană, cu accent pe secolele al XIX-lea și al XX-lea, Psihanaliza, Teologia clasică și contemporană, Fenomenologia franceză, Filosofia politică, abordările filosofice și psihanalitice ale cinematografiei și ale literaturii.   Omul contemporan va trebui să găsească un alt Răsărit – cel „de sus”. E ceea ce Colecția Oriens va propune: recuperarea unei anume verticalități. Ea promovează apropierea dintre două discipline ale Spiritului – filosofia și psihanaliza –, mizând pe adagiul din Exod care ne avertizează că Ființa este Persoană. Și invers.