Idila pe un turn

    Nefericită în căsnicie, Lady Constantine încalcă toate regulile bunei-cuviințe îndrăgostîndu-se de tânărul și frumosul om de știință Swithin St. Cleeve, care-i este inferior din punct de vedere social și cu zece ani mai tânăr. Moartea soțului ei le lasă în cele din urmă cale liberă, iar, într-un vechi turn transformat în observator astronomic, cei doi îndrăgostiți își creează, ocrotiți de stele, propriul univers - până când presiunile lumii exterioare, dar și conflictul dintre munca științifică și iubire amenință să-l distrugă.     Thomas Hardy face o analiză complexă a temei iubirii care desfide granițele de vârstă și rang social, abordând totodată cu pătrundere principalele obsesii sociale și culturale ale secolului al XIX-lea: sexualitatea, împărțirea societății în clase, istoria, știința și religia.    Fragment din roman:       “Întreaga noapte astronomul se perpeli măcinat de curiozitate, în legătură cu cele ce avea să-i comunice episcopul. O sumedenie de ipoteze îi străbăteau creierul, dar fiecare dintre ele era pe rând alungată. Lucrul care până la urmă i se păru cel mai plauzibil fu acela ca episcopul, interesat de cercetările lui și păstrând o amintire duioasă tatălui său, avea să-l întrebe ce ar putea face pentru el ca să-l ajute în profesia pe care și-o alesese. Dacă așa ar fi stat lucrurile, își spuse optimistul tânăr, va da din nou dovadă de acea fermitate care-l determinase să respingă oferta unchiului răposat, pentru că o acceptare ar fi implicat renunțarea la Lady Constantine.     În cele din urmă adormi; și când se deștepta se făcuse atât de târziu, încât aproape că sosise ceasul care avea să dezlege enigma. După ce luă o gustare în pripă, traversă câmpul și intră în curtea bisericii, pe poarta dinspre sud, exact în minutul fixat pentru întâlnire.     Cimitirul îngrădit era un loc potrivit pentru o întâlnire particulară, fiind împrejmuit pe toate cele patru laturi de tufe de dafin și de anini. Swithin se uită în jur, dar episcopul nu era acolo. În afară de el, nu se mai afla țipenie de om. Se așeză pe o lespede de mormânt, așteptând sosirea episcopului Helmsdale.     În timp ce aștepta i se păru că aude zvon de glasuri în vecinătate și, ascultând mai atent, se convinse că veneau de pe pajiștea lui Lady Constantine, despărțită de curtea bisericii doar printr-un gard înalt, mărginit de niște arbuști. Cum episcopul își tot amâna sosirea, deși ceasurile erau aproape unsprezece, și cum doamna al cărei glas dulce se amestecă printre cele ce răzbăteau de pe pajiște era proprietatea lui personală, Swithin deveni extrem de curios să afle ce se întâmplă pe acea promenadă de dincolo de zid."