Iepurele de catifea... sau Despre cum jucăriile au devenit adevărate Ilustrații de Dan Ungureanu Iepurele de catifea vrea din tot sufletul să fie iubit. Este grăsun și rotunjor, cum se cade să fie un iepure, are blana pătată cu alb și cafeniu, mustăți de-adevăratelea din ață și urechi căptușite cu satin rozaliu. O vreme zace în camera copiilor, alături de alte jucării uitate, și spera din toată inima lui de rumeguș ca într-o zi să aibă parte de dragostea copilului căruia i-a fost dăruit. Pentru că dragostea, află el, te poate face adevărat. Adevărat nu-nseamnă felul cum ești făcut… E un lucru care ți se-ntâmplă. Când un copil ține la tine vreme-ndelungată, nu doar ca să se joace cu tine, ci fiindcă te iubește cu adevărat, atunci devii și tu Adevărat… Nu se-ntâmplă dintr-odată… Devii treptat. Și durează mult… În general, când ajungi Adevărat… ești ponosit. Dar lucrurile astea n-au nicio importanță, fiindcă odată ce ești Adevărat, nu mai poți să fii urât decât pentru cei care nu-nțeleg.
