Patru prietene și foste colege de școală, caractere diferite, abia intrate în viață, înfruntă dificultățile unei lumi tulburi, în criză, la care nu se așteptau. Una lucrează la o revista online pentru femei, a doua e operatoare la un call center, a treia lucrează la un atelier de decorațiuni și se apucă de pictură, a patra e bibliotecara și creatoare de modă. Mai nimic din ceea ce își doresc de la viață nu li se împlinește. Singura care se mărită și naște o fetiță este operatoarea la call center, dar și ea află în foarte scurt timp că viața maritală nu e ce își închipuise. Iar peste toate, mai e implicată și într-un accident cumplit… Fragment din romanul "Ieși din viața mea" de Stelian Turlea: “Toate fetele din jurul ei voiau să semene cu mamele. Claudette n-a vrut vreodată să semene cu mama, adică să fie grasă, dar spera să fie măcar la fel de inteligență. Mama era uriașă, se îmbrăcă doar la magazinele XXXL, noroc că acestea se înmulțiseră, pentru că se înmulțiseră și grașii. Uitai că e uriașă constatând cât e de drăguță și plină de umor. Claudette însă nu uita și jură la fiecare masă c-o să înghită doar jumătate din ce i s-a pus în farfurie. Uneori reușea. Cu timpul s-a obișnuit să mănânce puțin. Ca o păsărică, îi spuneau afurisiții de băieți. Turba de furie auzindu-i, convinsă că lor nu le e mintea decât la alt fel de păsărică, altfel n-avea rost să-și tot dea coate și să se hlizească. S-a convins că băieții, spre deosebire de ea, n-au decât o singură chestie în cap. Dar dacă nu era grasă, Claudette tot era voinică. Parcă asta mai mergea. Ar fi putut practica un sport, ajungea campioană. Ea, în schimb, a fost atrasă de litere. De cărți. De biblioteci. De scris. Să știi că și statul pe scaun te îngrașă, i se spunea. Fă mișcare! Bunica era mai mare decât mama, abia se mișcă, dar măcar avea o vârstă, deși toată lumea îi râdea în nas, să nu se mai fandoșească, la șaptezeci de ani și-un pic are toată viața înainte. Bunica parcă aștepta să i se spună asta, se ducea în bucătărie și mai cocea o tavă de plăcinte sau frământă un cozonac. Nu cumpără niciodată prăjituri de la cofetărie, dar casa ei era plină de dulciuri și de prăjituri. Mama luă hapuri să slăbească. Sau să nu se îngrașe mai mult. Bunicii puțin îi păsă. Claudette oscila între cele două atitudini. Dar sigur n-avea de gând să ia hapuri vreodată. Mai ales acum că era foarte tânără și nu era încă atât de grasă. Ca bunică. Sau ca mama.”
