Ilustrate cu flori de camp

Qpoem este proiectul celei mai solidare comunități de poeți și iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toți într-o uriașă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, așa cum centrul este peste tot. - Călin Vlăsie Brîndușă Doca (n. la 4 iunie 1966, în Onești, jud. Bacău) este absolventă a Institutului Politehnic din Oradea, Facultatea de Electromecanică. Ulterior, urmează un curs postuniversitar de Biblioteconomie și știința informării la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este bibliotecară la Biblioteca Universității din Oradea din anul 2005. A publicat poezie în revistele Literatura de azi și Conta. Membră a cenaclului Qpoem din 2015. „Titlul volumului Brîndușei Doca - banal, pentru ca împrumutat de la filmul clasic al lui Andrei Blaier - induce în eroare: dacă există aici natura, ea este, în cel mai bun caz, una interioară, «florile» din «ilustrate» fiind, evident, emoțiile și sentimentele autoarei. Sugestia este una de prospețime, de pictură executată sur le vif, când, în realitate, sinceritatea artistică e doar un efect al stilului poetic direct, despodobit și fără multe referințe culturale. O anumită monotonie și previzibilitate se transformă, de la un moment dat încolo, într-o convenție a volumului, care nu-și propune să atingă mari altitudini catarctice, ci să învăluie cititorul într-un discurs egal, măsurat și echilibrat. Tristețea și amărăciunea pigmentează reflexivitatea, ceea ce ar putea constitui, în viitor, un teritoriu al Brîndușei Doca.” - Răzvan Voncu Fragment din cartea "Ilustrate cu flori de câmp" de Brîndușă Doca "despre viitor cu indiferență   m-am îngropat de vie sub un val de indiferență din care am să ies când voi fi atât de bătrână încât voi purta pantofiori aurii și o pălăriuță de paie împodobită cu hortensii iar păsările vor cădea fulgerate pentru a putea muri la picioarele mele.   diamantul ascuns în zgură   e ora aceea din noapte în care pământul e aspru prin vântul negru și greu vaietul pisicilor smulge obloanele de la geam mă strecor printre crengi uscate și zile pierdute mă ridic pe vârful picioarelor între noi două ferestre vii."