Cartea Imaginar PDF

    Rudger e cel mai bun prieten al Amandei. De când s-au cunoscut, sunt de nedespărțit. Atât doar că Rudger nu există. Dar nimeni nu e perfect. Într-o zi, la ușa Amandei bate înfricoșătorul domn Bunting. Umbla vorba că el s-ar hrăni cu prieteni imaginari, iar acum e chiar pe urmele lui Rudger...      Fragment din volum:      “— Iartă-mă, a zis ea. Uite, îmi pare rău că te-am supărat.     Pe urmă, țâșnind iute și surprinzător, cu un salt din acela neașteptat cu care se salvase toată vara din fața tigrilor și a extratereștrilor, a luat-o la fuga dintre mașini cu intenția să-i dea lui Rudger un pumn prietenesc în braț (nu era ea genul de față care să se îmbrățișeze).     A ajuns la el cu numai o fracțiune de secundă înainte ca o mașină albastră și veche să scrâșnească din roți, să scoată fum și să se oprească zgâlțâindu-se exact în punctul din care plecase ea. Dacă ar fi fost mai lentă sau dacă ar fi pornit o clipă mai târziu, în acel moment ar fi fost deja plată ca o felie de pâine, trântită pe jos de mașină și călcată în timp ce alerga spre Rudger.     Inima îi bătea cum Amanda nu-și mai amintea fi bătut vreodată. Îi bubuia în piept. Nu fugise mult, doar câțiva metri, dar în mod neașteptat și ciudat respirația i se tăiase de tot. îi era frig, de parcă soarele dispăruse pe neașteptate după un nor.     — Vai, Amanda, a zis Rudger luând-o de după umeri, mașina aceea... mașina aceea... aproape că te-a lovit.     — Fetițo, a zis șoferul dându-se jos, cu vocea pierită și îngrijorată, nu te-am văzut când ai țâșnit. Am tras o spaimă de mi-a sărit inima din loc. Ești întreagă? Ești nevătămată? Scumpa ta mama e pe undeva pe-aproape?     Amanda și Rudger s-au uitat amândoi în sus și au văzut un bărbat înalt, voinic și chel sprijinindu-se cu o mână de ușa deschisă a mașinii. Mustața roșcată îi tremura la fiecare cuvânt, iar cămașa lui hawaiiană părea nepotrivită într-o dimineață atât de umedă și de cenușie.     — El este, nu-i așa? a zis Rudger.     Amanda și-a tras sufletul și i-a răspuns încet că da, apoi i s-a adresat tare bărbatului:     — Se-ntoarce într-o secundă, mamă. Plătește parcarea. Și mulțumesc foarte mult că nu m-ați călcat, dar acum sunt bine.”