Împărăteasa, o poveste scrisă într-o cheie aproape naturalistă, ilustrează în detaliu o lume rurală modernă, de secol XX, în care oamenii nu se mai confruntă cu timpul ce nu mai are răbdare, ci cu un dușman nevăzut, îndepărtat — Italia, acea „gaură neagră care-i înghițea pe toți“. Satul românesc din zilele noastre ni se dezvăluie cu bunele și relele sale, surprinse prin ochii naratoarei, în a cărei poveste rolul central îl ocupa Olga — cea „mândră ca pe-un tron împărătesc, cu capotul cel bun și sorț pe deasupra“ —, o femeie puternică, care se îngrijește de gospodărie, muncește pământul și înfrunta viața de una singură cu capul sus și cu orgoliul omului care a obținut totul prin propriile forțe. Aprigă, plină de viață și războindu-se ca o adevărată împărăteasă cu toți cei pe care îi considera potrivnici, Olga se îndreaptă cu pași mărunți spre un deznodământ neprevăzut, așa cum numai soarta însăși, cu ironie, poate pune la cale. Împărăteasa este o îmbrățișare și o lumânare aprinsă. O îmbrățișare pentru toți acei țărani care se zbat de azi pe mâine să supraviețuiască într-o lume în care nu mai sunt la loc de cinste mâinile bătătorite, ci capacitatea de a face bani fără să muncești prea mult. O lumânare aprinsă în memoria țăranilor care au plecat dintre noi, ducând cu ei tradiții și sfaturi înțelepte, închise în câteva vorbe pe care doar ei știau să le spună. - Liliana Nechita Ilustrația copertei: fotografie din Colecția Costică Acsinte, proiect al Asociației Culturale Atelierele Albe și al Muzeului Județean Ialomița
