Impartasirea continua cu Sfintele Taine

În urmă cu 225 de ani - pe 13 ianuarie 1772 - ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul, refugiat la Brașov, încheia redactarea primului Manual de Împărtășire continuă care își propunea restabilirea sensului apostolic și patristic al practicii euharistice ortodoxe. Publicat anonim în 1777, manualul s-a izbit de răstălmăciri și a stârnit polemici. În 1783 a intervenit în dezbatere și Cuviosul Nicodim Aghioritul cu un al doilea manual publicat anonim: Carte foarte folositoare de suflet despre Împărtășirea continuă, relansând o aprinsă controversă care a durat trei sferturi de veac. Patriarhia Ecumenică a ținut în tot acel răstimp o serie de sinoade și a emis nenumărate scrisori și documente oficiale. Dată fiind uitarea acestor texte și a altor surse esențiale, sensul deplin al pledoariei monahilor tradiționaliști - stigmatizați drept "colivari”, reprimati și ulterior reabilitați - n-a fost și nu este încă pe deplin sesizat până astăzi. În ultimă instanță, ei nu voiau decât să restaureze etosul creștinismului apostolic și al Bisericii vechi - etos pascal, în același timp euharistic, ascetic și martiric. Dincolo de recuperarea istorică a acestei dispute, semnificația ei pentru practica liturgică actuală este de o actualitate perenă și stringentă. Precedându-l de un amplu studiu istorico-teologic, diac. Ioan I. Ica jr restituie în volumul de față, pentru prima dată într-o limbă modernă, întreg dosarul controversei și principalele mărturii ale Tradiției în această problemă de maximă importanță pentru viața Bisericii dintotdeauna.      Cuprins: Împărtășirea continuă pro și contra - o dispută perenă și lecțiile ei (diac. IOAN I. ICA JR) I. Prolog românesc: alerta unui păstor – Pastorala mitropolitului NEOFIT CRETANUL (1739) II. Împărtășirea continuă - pro și contra - documentele unei dispute – NEOFIT KAVSOKALIVITUL, Despre Împărtășirea continuă (1772/1777) – SFÂNTUL NICODIM AGHIORITUL, Carte foarte folositoare de suflet despre Împărtășirea continuă cu preacuratele lui Hristos Taine (1783) – SFÂNTUL NICODIM AGHIORITUL / LORENZO SCUPOLI, Cuminecare sacramentală și cuminecare spirituală (din Războiul nevăzut, 1796) – SFÂNTUL NICODIM AGHIORITUL / GIOVANNI PINAMONȚI, Meditație la Taina Sfintei Împărtășanii (din Exerciții duhovnicești, 1800) – Dosarul unei polemici (1772–1819): scrisori, mărturisiri de credință, decrete 1. Prima intervenție a patriarhului Teodosie (1772) 2. Alte scrisori patriarhale ale lui Teodosie (1773) 3. Mărturisirea "colivarilor” (1774) 4. Condamnarea "colivarilor” de patriarhul Sofronie (1776) 5. Disculparea "colivarilor” de patriarhul Gavriil (1781) 6. Condamnarea cărții Despre Împărtășirea continuă de patriarhul Gavriil (1785) 7. Disculparea cărții Despre Împărtășirea continuă de patriarhul Neofit (1789–1794) 8. Mărturisirea de credință a lui Nicodim Aghioritul (1807/1819) 9. Tomosul patriarhal din 1807 al patriarhului Grigorie V10. Decretul patriarhal din 1819 al patriarhului Grigorie V III. Mărturiile Tradiției – Canoane din secolul IV și interpretările canoniștilor bizantini din secolul XII – SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Despre Cuminecare (Epistola 93) – Cuminecarea continuă în monahismul secolului IV – CUVIOSUL TEODOR STUDITUL, Să nu fim cu nepăsare față de împărtășirea Sfintelor Taine (Cateheza mică 107) – SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG, Împărtășire continuă cu lacrimi și străpungerea inimii (fragmente) – SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA, Mărturisire și Împărtășire (Omilia 56) – CALIST ȘI IGNATIE XANTHOPOULOI, Cuminecare continuă și cu conștiința curată (Metoda 91–92) – SFÂNTUL SIMEON AL TESALONICULUI, Cuminecare continuă pentru toți (Dialog 360) – SFÂNTUL NICOLAE CABASILĂ, Liturghie și sfințire (din Tâlcuire la dumnezeiască Liturghie) – SFÂNTUL NICOLAE CABASILĂ, Cuminecarea - desăvârșirea vieții în Hristos (Despre viață în Hristos IV) – TOMA DIN KEMPEN, Îndemn cucernic spre Sfânta Cuminecare (Despre imitarea lui Hristos IV)