Cartea Imperiul trebuie sa moara PDF

Imperiul trebuie să moară. Istoria revoluțiilor ruse prin personalități, anii 1900-1917 Cel mai tragic scenariu nu a fost deloc singurul. Ideea că aceasta e soarta poporului rus, karma lui e și acum foarte populară în Rusia. Sper că această carte îi va face să se îndoiască. Nimic nu e cunoscut dinainte, nimic nu e stabilit dinainte sută la sută. Motorul istoriei este greșeala. Eroii acestei cărți fac tot timpul planuri, fac prognoze, acționează pornind de la ceea ce li se pare de fiecare dată o soco­teală precisă. Și aproape mereu acest lucru se dovedește o iluzie. Dar timpul trece și toate aceste iluzii se uită. Și eroii, și istoricii care îi studiază încep să creadă că a existat un plan de la început. Că tot ce s-a întâmplat nu e deloc o întâmplare, ci rodul intenției cuiva. - Mihail Zigar Fragment din volumul "Imperiul trebuie să moară" de Mihail Zigăr:   “Rusia galbenă. La granița dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, Imperiul Rus nu avea o bunăstare deosebită, dar mulți dintre vecinii marelui imperiu trec printr-o perioadă mult mai complicată. Și cel mai greu este pentru milenarul imperiu chinez vecinul din sud al Rusiei. Ca și în Rusia, dinastia conducătoare păstrează puterea deja de trei secole - este Qing, Romanovii chinezi. Cea mai mare parte a secolului al XIX-lea imperiul a fost cuprins de luptă dintre adepții reformelor, modernizării și unor relații deschise cu Occidentul și adepții izolării, tradițiilor seculare și ai drumului chinezesc specific. Lupta e înverșunată, deoarece comerțul liber și nelimitat cu Occidentul îi aduce Chinei multe probleme. Populația Chinei începe să consume în masă opiu adus de vapoarele britanice și indiene. Epidemia de narcomanie e însoțită de pierderea de valută forțe (adică argint) - imperiul importă opiu aproape de toți banii. În anul 1839 partidul adversarilor opiului câștigă și cade în cealaltă extremă - toate porturile Chinei sunt declarate închise ermetic pentru străini. Ca răspuns, flota britanică e gata să debarce lângă Nanjing, capitala din sud a țării. Armata chineză nu poate deloc să se opună străinilor - ea e dotată numai cu arme albe, medievale. În anul 1842 imperiile chinez și britanic semnează un tratat: toate porturile principale chineze sunt deschise pentru englezi, iar Hong-Kongul devine cu totul colonie engleză. Tratatul de la Nanjing devine primul, dar nu și ultimul tratat umilitor pe care îl semnează în ultimul deceniu conducerea chineză. Și cu conducerea, de fapt, sunt probleme. Ultimul împărat adult Daoguang moare în anul 1850 (la vârsta de 68 de ani). După aceea peste jumătate de secol China este condusă de oameni foarte tineri și nu prea pregătiți. Xiangfeng devine împărat la 19 ani și moare la 30. Tongzhi devine împărat la 5 ani și moare la 19. Guangxu devine împărat la 4 ani și la 27 este îndepărtat de la putere și pus sub arest la domiciliu. În fine, Pu I va fi împărat de la 2 la 6 ani. Pe fundalul copiilor care se schimbă unul după altul, țara este condusă în mod real de către împărăteasa Cixi, fosta amantă a împăratului, care a a reușit să pună mâna pe putere. S-a pomenit din întâmplare pe tron și, precum împărăteasa Alexandra, era convinsă de caracterul ei ales să conducă țara și că interesele ei personale, suspiciunile, setea de putere și teamă pentru propria viață sunt principii de care trebuie să te conduci când guvernezi țara. În anii 1890, conducerea Chinei e formată din două grupări opuse. Conservatorii (anturajul regentei, ai împărătesei Cixi) nu vor reforme și se orientează spre sprijinul Rusiei. Gruparea cealaltă, mai puțin numeroasă, vrea modernizare și preferă să se orienteze spre Anglia și Japonia, care s-a deschis spre Occident în anii 1869-1880 datorită împăratului Meiji. Din această grupare face parte și educatorul monarhului. Împăratul Guangxu este aproape de aceeași vârstă cu Nicolae al II-lea, dar învățătorul lui nu e deloc Pobedonostev, dimpotrivă, este un adept al reformelor. Altminteri, și tânărul împărat vrea schimbări, dar se teme foarte mult de mama sa adoptivă, împărăteasa Cixi. Un moment de cotitură devine ocuparea Qingdao de către germani - societatea chineză e indignată. Se formează o mișcare patriotică, filosoful Kang Youwei scrie o proclamație adresată împăratului cu planul unor reforme liberale necesare. De fapt, el îi propune tânărului împărat o monarhie constituțională (într-una dintre scrisori Kang Youwei îl cheamă pe împărat să ia exemplu de la împăratul rus Petru I).”