Imperium

A scrie o frază despre romanul Imperium al lui Christian Kracht e ca și cum ai vrea să gravezi Convorbirile emigranților germani ale lui Goethe pe un sâmbure de portocală. Sau poate pe o nucă-de-cocos? Cocovorul, în mica lui insulă din Marile Sudului, ar consuma-o la un moment dat, iar inscripția ar dispărea. În fundal însă, n-ar înceta să se formeze, fantomatici, munți ai destinului: istoria germană din spatele marginalilor, cei care au făcut-o fugind de ea atunci când trenul fatidic s-a oprit o clipă din mers. Un roman de aventuri. Fără îndoială. Cine ar fi crezut că mai există așa ceva? ELFRIEDE JELINEK Fragment din carte: „Să vorbim acum despre iubire. Călătoria de întoarcere fu dezolantă, ploioasă. Preț de o săptămână apăsătoare, oceanul rămase gri și plumburiu; soarele mult râvnit îi apăru din nou lui Engelhardt abia puțin înainte să se ghicească la orizont coasta Noii Pomeranii. Chiar pe debarcader, îl întâmpină tânărul Makeli, feciorul lui, venit cu barca din Kabakon să aștepte în capitală întoarcerea stăpânului. Engelhardt coborî resemnat și nefericit de pe puntea pachebotului imperial. Din direcția opusă, îndreptându-se deci spre vapor, venea cu pași un bărbat corpolent, în costum alb, cu un aer cel puțin la fel de burzuluit ca al lui. (Era Hartmut Otto, păsărarul maniere, care, blestemând, părăsea pentru a nu știu oara Noua Pomeranie, gata să pornească spre Kaiser-Wilhelmsland, căci fusese păcălit din nou, în modul cel mai perfid, cu o încărcătură de pene de Paradisaeidae.) Nu se observară unul pe altul. Între timp, Makeli desfăcu o umbrelă găurită deasupra lui Engelhardt ca să-l ferească de soarele arzător, îi luă din mână valijoară și merse o vreme alături de el, simțind pesemne că stăpânul lui era peste măsură de mâhnit. Și, tot cugetând el cum să-l înveselească, își aduse aminte fără să vrea de tânărul german care-l aștepta pe Engelhardt la hotelul Furst Bismarck. N-ar trebui să fie așa trist, îi spuse în graiul lui stricat, doar primise vizita din Germania. Cum? Vizita?! Da, un tânăr blond (care, de altfel, nu se atingea nici de carne, nici de peste) trăsese acolo în urmă cu o săptămână și aștepta întoarcerea lui Engelhardt din Australia.”