Sunt deja câțiva ani de când îl citesc și-l îmbii pe Radu Ștefănescu să se arate și să citească în public, să-i public poemele la gazetă, să trimită manuscris la concursul de debut pe care l-am pus pe roate, dar dânsul tare greu se lasă. De stat în loc însă nu a stat, cum fac atâția, ba aș zice, știindu-i și naivitățile, și suavitățile (să nu le zic de-a dreptul: zaharicale) mai vechi, că a mâncat pietre de prin 2012 încoace. Migălos și inteligent, concentrat și excentric, reactiv peste poate, poetul nostru s-a pus la punct cu discursurile cele mai noi și mai fancy (asta numai ca să știe ce să nu facă), și-a domolit elanurile prea lirice, formalismele prea uzate, ajungând la discursul dens și intens din important e să te faci nevăzut, un titlu, între altele fie zis, cum nu se poate mai potrivit pentru profilul său poetic. O carte făină, căci bibilita îndelung, pe care o recomand galben de invidie. - Claudiu Komartin
