Impreuna pana la capatul lumii

    Împreună până la capătul lumii este o carte terapeutică, despre părinți care se iubesc și totuși se ceartă atunci când nevoile lor nu sunt împlinite.     Familia de flamingo protagonista în poveste are o viață fericită într-un paradis din Marea Caraibilor. Totul se schimbă însă după un eveniment neprevăzut, o erupție vulcanică ce transformă insula lor într-un peisaj selenar în care abia mai găseau mâncare. Pentru că puiul lor, Cară, nu poate zbura pe distanțe mari, familia de flamingo rămâne pe insula lor atunci când restul coloniei pleacă în căutarea unei noi case. Lipsa hranei, teamă, nesiguranță, sentimentul de neputință, oboseală conduc la certuri între cei doi parteneri, critici, reproșuri și exprimarea cu furie a nevoilor lor neîmplinite. Una dintre discuțiile aprinse este surprinsă de Cară, puiul lor, care trăiește emoții intense în acel moment. Despre cum vor reuși păsările flamingo să se regăsească și să depășească împreună tensiunile din viața lor, aflați în poveste.     Este o poveste terapeutică despre iubirea care vindecă, despre împreună la bine și la greu. Dar, mai mult decât atât, este o poveste despre vocea copiilor care este atât de clară și de frumoasă, încât viața familiilor ar fi mult mai fericită dacă această voce ar fi ascultată într-un mod conștient.     Vocea copiilor este exprimată chiar de un copil, coautoarea cărții având 4 ani și jumătate.     Fragment din cartea "Împreună până la capătul lumii" de Mihaela Cosescu și Maria Cosescu:     “Și pentru că aveau foarte multă dragoste, Ana și Jimmy s-au gândit să facă un pui mic și pufos pe care să-l crească împreună. Zile întregi au lucrat amândoi la cuibul care avea să fie căsuța puiului lor. I-au căutat cel mai bun loc, să fie ferit de prădători sau de inundații, și l-au construit cu mare grijă din pământ, pietre mici, paie și pene.     Și, într-o zi fericită, cum nu mai trăiseră altă vreodată, Ana a făcut în cuib un ou. Cel mai frumos ou din lume! Ana și Jimmy erau atât de fericiți, încât s-ar fi jucat cu oul toată ziua, l-ar fi ținut între aripi, l-ar fi dat de-a dura prin toată insula să-l arate tuturor. Timp de treizeci de zile au stat rând pe rând deasupra oului, uitându-se unul în ochii celuilalt și transferând căldura și dragoste puiului care creștea în ou.     Ziua în care Cară, puiul lor, a văzut lumina soarelui a fost o zi ca toate celelalte, cu muzica de valuri spumoase sparte de malul plajei însorite. Însă, pentru Ana și Jimmy, a fost ziua în care viața lor s-a schimbat pentru totdeauna. Ziua din care nimic nu mai era și nu mai putea fi la fel ca înainte. Ziua în care fiecare dintre ei se născuse a doua oară: că mama sau ca tata. Nu mai știau cum să își strângă puiul la piept și cum să îi lase, în același timp, spațiu. Erau fericiți să o hrănească fiecare cu lapte bun, gras și hrănitor, îi cântau la ureche, o conduceau pe drumurile lor preferate și îi priveau pașii cufundându-se în nisip.     Erau atât de fericiți toți trei, încât uneori se gândeau că, dacă fericirea lor tot creștea cu fiecare zi care trecea, vor ajunge ca bună zi să nu mai știe ce ar putea face cu atâta fericire.”