Pornind de la Ioana Em. Petrescu, studiul propus urmărește să probeze cu arsenalul criticii de descendență fenomenologică, mereu actualizată, o teorie referitoare la asumarea eminescianismului de către cei mai importanți poeți ai secolului trecut. Actualitatea lui Eminescu se dovedește astfel și prin veșnică recitire și asumare a poeziei sale de către poeți precum Bacovia, Blaga, Barbu, Arghezi, Labiș, Nichita Stănescu. Această prezență eminesciană, asumată teoretic (vezi Blaga) sau topită în profunzimile textelor poetice (vezi Labiș sau Nichita Stănescu), susține valabilitatea canonului eminescian. Eminescu este astfel inactual doar dacă privim o parte însemnată a poeziei actuale, prea ancorată într-o realitate golită de semnificație, o poezie sărăcită de profunzimea transfigurată a Creatorului. (În)actualitatea lui Eminescu probează astfel doar tragica noastră inactualitate.
