E un "joc cu indicii" opera lui Urmuz si, pentru ca scrierile "codate", "chinuite" de-a lungul multor versiuni (a se vedea relatarile lui Arghezi si Sasa Pana, a se revedea editia critica realizata de lon Pop), sunt inerent autobiografice, insasi viata lui Urmuz este un joc cu indicii, un joc de oglinzi, construind imagini multiple, fiecare posibila si iluzorie in acelasi timp - de aici necesitatea imaginarii unui plural de la "Urmuz"..., de aceea am numit-o pe Anagaia personaj: autobiografica devine si cartea de fata, carte-marturisire, jurnal de urmuzolog (ilustrare convingatoare a ideii ca si exegeza, critica literara in general poate fi literatura propriu-zisa, putand fi degustata ca atare, in ciuda eruditiei, densitatii de informatie - spun asta cunoscand paginile care urmeaza). In pragul Anului Urmuz 2023 (140 de ani de la nastere si 100 de ani de cand a devenit,,praf de stele"- expresia lui Sasa Pana), cartea de fata se adauga fericit bibliografiei Urmuz - cu toate sansele pentru cititor sa se contamineze... - Gheorghe Paun
