In cautarea timpului trecut

Vremea este capricioasă. Din când în când, un val de căldură pârjolește câmpurile, îl dogorește pe orașanul care așteaptă troleibuzul în stație Din când în când, un val de frig coboară temperatura pe câmp, pe străzi, în case, aduce straturi de zăpadă ce îngreunează circulația. De fiecare dată comentariul este același: N-a mai fost niciodată așa ceva! Oare? Ce scurtă este memoria individului, dar și a societății! Dacă ne străduim puțin, ne vom aduce aminte de alte veri care ne-au toropit de căldură, de secete care au îngrijorat oamenii, ne aducem aminte de alte ierni, când gerul și zăpada au blocat circulația. În ultimii ani, institutul de specialitate ne avertizează deseori cu cod galben sau portocaliu ca urmează evenimente climatice deosebite, iar mass-media se grăbește să ne transmită că ne așteaptă vremuri grele. Dacă mai adăugăm o activitate solară maximă, cu consecințe în comunicații și sănătate, modificările compoziției chimice a aerului și, mai ales, schimbările climatice, începem să ne convingem și noi, că trăim o vreme deosebită, că acesta este un timp apocaliptic. Atunci un gând firesc începe să ne preocupe: Chiar așa timpuri trăim? Bine, dar cum a fost viața în trecut? Cum a fost clima? Și astfel ne întoarcem în căutarea timpului trecut (și într-un fel pierdut, așa cum spunea Proust, în secolul precedent), a climei, a schimbărilor climatice prin care au trecut generațiile precedente. - Elena Teodoreanu