Poetă și artist plastic de maximă sensibilitate, Mihaela Chițac invocă „spiritul adormit” ca el „să se trezească din somnul iluzoriu al închipuirii”. Totuși, artista nu se lasă acaparată de un realism tern, în care să contemple cu (falsă) voluptate mizeriile cotidiene și rutina zilelor cenușii. E multă culoare în picturile și textele ei și sunt încă multe viziuni onirice. Desigur, poeta refuză închipuirea, fantazarea pură, dar nu și imaginația. Volumul Mihaelei Chițac este o pledoarie pentru proiecția lucidă a unor lumi plauzibile. Poemele ei sunt nu numai vivace, dar și încântătoare. - Horia Gârbea Adăpost
pântecul lucios
suflat de bijutier în aur
pecetluit cu email
a fost scena mobilă
pe care s-au perindat
sufletele călătoare
ale spiridușilor infantili
adăpost temporar
în corpul subtil
i-am poftit înlăuntru
să se zbenguie
să cânte, să (se) joace
să înoate în mine ca peștii
ca păsările cerului să zboare
până la destinația următoare
să-i feresc de stele căzătoare
i-am expulzat prin fereastra
ce dădea spre marea cea mare
i-am expus la lumină
așa cum se cuvine
rampă de lansare
către zări senine...
dar scena a rămas pustie
au plecat spectatorii
s-au retras rând pe rând actorii
teatrul provizoriu fragil
a devenit acum un loc steril...
în timp se estompează
și stratul efemer de email
