In logica stiintelor criminale

În logica științelor criminale. Analize juridice și strategii de coping în materie penală. Valorificarea psihologiei criminologice și criminologiei în actul de justiție. Această lucrare este una de sinteză. Perspectivele din care au fost abordate subiectele tratate includ Noul Cod Penal și Vechiul Cod Penal (printr-o analogie), drept procesual penal comparat, proceduri speciale, drept execuțional penal, infracțiuni prevăzute în legi speciale, investigarea fenomenului criminalității organizate, metodică, tactica și tehnică criminalistică, psihologie criminologică, elemente de psihologie penitenciară, psihiatrie și psihopatologie clinică. Autorii au avut în vedere integrarea cunoștințelor acelor studii și formări profesionale într-un corpus metodologico-științific în care fie magistratul, fie avocatul sau procurorul, fie studentul la psihologie, drept, sociologie, medicină sau criminologie să poată apela cu perspicacitate, tenacitate și chiar ochi critic. Elementele supuse dezbaterii pe tema criminalității sunt un scurt exemplu de acceptare a pluri-, inter- și transdisciplinarității care coboară tot mai mult în spațiul juridic. Orice magistrat are în vedere că, pentru individualizarea calitativă a pedepsei, adesea este nevoit să recurgă la starea de „dispoziție” (regăsită în coping și strategiile de coping din psihologie) în sentințarea acesteia. Ori, individualizarea calitativă a pedepselor stipulează tocmai un alt tip/soi de expertiză, cea psihologic-criminologică sau psiho-criminologică (diferită în formă de cea medico-legală, dar apropiată de fondul acesteia), știindu-se că expertiza medico-legală vizează patologia/psihopatologia persoanei, pe când expertiza psiho- criminologică aspectele ce țin de recidivă persoanei, chiar dacă vorbim sau nu de o boală psihică implicată. Dar ce sunt strategiile de coping? Influențați de latura psihologiei și a psihopatologiei clinice, mai ales în cadrul diverselor expertize care sunt cerute și se efectuează în planul penal și civil, am ajuns la concluzia că cea mai bună formă de exprimare a tendinței juridicului de a se ralia și laturii calitative (umane) în actul deciziei din procesul justițional (pe lângă psihologia martorului, a mărturiei – mincinoase sau nu – sau al interogatoriului judiciar) se poate realiza prin apel la puterea analogiei. În psihologia clinică, psihologul clinician face adesea referire (atât în teorie cât și în practică, mai ales în redactarea raportului psihologic, când poate direcționa și trimite la psihoterapeut persoana respectivă) la mecanismele de apărare și/sau la strategiile de coping. Sau așa ar trebui. Părerile sunt împărțite în literatura de specialitate, cel mai adesea arătându-se că mecanismele de apărare sunt folosite mai ales de către terapiile psihodinamice, pe când strategiile de coping de terapiile cognitive, comportamentale și cognitiv-comportamentale. Neintrând în profunzime aici, arătăm doar că unii specialiști din spațiul psihologiei (Jerome Blackman) afirmă că mecanismele de apărare sunt mai mult de o sută, alți autori sau cadre universitare afirmând că există doar un singur mecanism de apărare.