Citesc proza Mioarei Dragomir, ivita intr-un moment de concentrare, cand fluxul memoriei se decanteaza ca fir epic revelatoriu. Oamenii si faptele ajung pana la noi, pentru ca au avut parte de copilul-martor, capabil sa asimileze, pentru destinul propriu, esenta insasi a istoriei de familie, prinsa in istoria mare. Scrisul sau cauta firescul. Un om cu acces la toate formulele narative/stilistice alege sa "uite" lectiile de literatura si sa se adanceasca in intelesuri, ca nu cumva sa cada vreo clipa accentul pe arta cuvantului in sine. In lumina acelei lumi este cartea care ne face partasi ai unei mosteniri spirituale. Putine pagini, continut hranitor. Ca un fagure de miere. - Prof. Elena Croitor
