In noaptea asta gandacii vor iesi din pamant

Femeia în centrul familiei alunecă spre marginea societăţii, femeia în faţa ecranului gol, în cubul vid din galerie e o greşeală neobservată, un spaţiu gol în mijlocul alergătorilor şi demonstranţilor, nimeni nu are nevoie de ea. Stă în picioare şi alunecă cu piciorul stâng. nu ştie ce să facă, aşteaptă, să o salveze autobuzul său e-mail-ul sau cineva care o sună. La un capăt străin de lume o femeie stă la fereastră şi se uită la zăpadă care cade şi şterge, femeia se uită fix în propriul vid într-un spaţiu pustiu, unde deodată nimeni nu are nevoie de ea, la gâtul răsucit stânjenitor, la puloverul care de-abia dacă e al ei, la zăpadă de pe umeri încearcă să descojească ceva nedeterminat, ceva în forma în care va întinde mâna, în structura lumii, care se răspândeşte pe câmpul vizibil numai prin crengile copacilor şi dungile tăiate în gheaţă. Femeia de la fereastră se face că nu aude pe nimeni care o sună şi se gândeşte dacă să rişte un pas în necunoscut.