Volumul de față este o oglindire, un tablou de familie pictat dintr-un balcon fără ferestre, într-o ceașcă de cafea. Între paginile sale se regăsesc nu doar temerile și emoțiile unei singure femei minunate, ci el reprezintă o colecție de gânduri adunate de la oamenii ce au înconjurat-o la un moment dat. Sau poate chiar câte o bucată din fiecare inimă. De aceea, aș numi această nouă aventură a Mihaelei Hura un eveniment. Nu într-atât sub aspect editorial, fiind al treilea titlu apărut cu numele domniei sale, ci pentru că el reprezintă un sertar deschis. Aproape că ai o responsabilitate atunci când cotrobăi prin intimitatea unui om care se chinuie să-și ferească privirea. Doamna Hura a demonstrat deja, prin intermediul celorlalte două apariții, că are imaginația, pregătirea și talentul pentru scris. [...] Sertarele Mihaelei închid orizontul unei lumi în care foșnetul plopilor se aude precum valurile mării. E suficient să închizi ochii. Gândurile ei cenușii se prezintă lumii adesea înveșmântate într-un albastru deghizat, precum dânsul unui arlechin suferind. Mihaela nu minte în arta ei. Se destăinuie. Însă, dintr-un respect măgulitor pentru cel ce o citește, îmbracă în straie de sărbătoare fiecare gând. Chiar și acela care doare. Onestitatea ei, pereche cu eleganța stilistică, dă culoare unui univers paralel, în care pășește emoționată și curioasă. Nu e o lume ideală. Doar alta. În care să te ascunzi uneori ca să te odihnești. Mihaela construiește refugii. Uneori, chiar și pentru sine. - ALEXANDRU ABDULBAKI, Asociația Culturală Integritas
