In slujba vietii eterne

Ce se va petrece în rai cu tatăl iubitor, ai cărui copii au fost încredințați pe mâna Satanei? Ce extaz o poate aștepta pe soția credincioasă și devotată, al cărei soț arde în focul atotmistuitor al iadului? Credeți oare că Autoritatea Divină, în veșnicie desăvârșiră și infinită, se vede astfel limitată și nevoită să împiedice manifestarea ajutorului reciproc dincolo de dimensiunea fizică, ajutor pe care chiar și stăpânitorii acestei lumi, oricât de slabi și de imperfecți ar fi ei, îl încurajează totuși și îl susțin? Ar fi oare corect ca acelora care trec de poarta cea fără de întoarcere a mormântului, spre a păși astfel către o nouă viață, superioară. să le fie anulat potențialul evolutiv, când în lumea fizică, unde oamenii sunt supuși atâtor și atâtor limitări, fiecare ființă și fiecare formă de viață își are calea să proprie de evoluție? Cum se poate ca ideea de "munca" să fie necunoscută în rai, când natura îi conferă o anumită menire fiecărei creaturi de pe planetă. de la cea mai de jos forma de viață până la ființa umană?  În realitate nimeni nu moare vreodată. Peste tot, căutarea desăvârșirii continuă.  Viață se reînnoiește mereu; ea îi purifică și îi ajută să evolueze pe toți cei aflați în slujba sa, conducându-i triumfători către luminoasă Uniune Supremă cu Divinul.