„De ce un om cu mintea întreagă se întoarce contra umanității?” O întrebare de început care declanșează un întreg proces de definire a „normalității”, normalitate reprezentată de un Homo Thematicus, cel care acceptă schimbarea atunci când se îndoiește de ceea ce știe, cel care își schimbă calea acolo unde nu e suferință, atunci când suferă și cel care rezistă manipulării, atunci când vede un străin în oglindă . Numai că „Homo Thematicus” se poate îmbolnăvi. El se poate transforma fie într-un „Homo Sociologicus”, un individ creat de societate pentru a o servi, fie într-un „Homo Chameleonicus”, un individ supus societății, creat de către un cod comportamental. Pentru a știi cine suntem, trebuie să știm cine e „în spatele oglinzii”. Totuși, prima noastră oglindă, cea care ne-a învățat cum să ne privim, ar fi putut deforma. Concluziile autorului nu sunt numai la nivel teoretic, el analizează un caz concret prin prisma teoriei sale ca să-și susțină propunerea de reîntoarcere în umanitate și construirea unei lumi comune.
