Copilărie Nu te grăbi să pleci, copilărie! Căci timp prea mult nu am avut să-ți spun, Că-n traistă am multe povești nescrise Și toamne prin acrylice dormind. Nu vrei să mai rămâi o noapte? N-ai timp? De ce te tot grăbești? S-au cuibărit și câmpurile-n brațe. Și te așteaptă să mai feciorești. Nu te grăbi să pleci, copilărie... Cu gene-mpădurite de descânt Cu-apusurile-mbujorate, Mai stai o zi... o noapte... un cuvânt! Mai toarnă-mi primăveri pe buze Și-n dimineți ploioase cântă-mi iar Pune-mi în palme fluturi, buburuze Să le păstrez în traista-mi de hoinar. Nu te ascunde iar copilărie, Ce crezi c-o să câștigi din fuga ta? Am obosit să tot fug după tine! Copilărie... heei, copilărie...
