In umbra lui Kissinger - Greg Grandin

    „Kronika“ este colecția în care umanitatea este reconstruită prin cărți care ne ajută să pătrundem în culisele celor mai interesante evenimente politice, sociale sau financiare de ieri și de astăzi.       Pentru a înțelege criza Americii contemporane – războaiele fără sfârșit purtate peste granițe și polarizarea politică din această țară –, trebuie să îl înțelegem pe Henry Kissinger, argumentează cunoscutul istoric Greg Grandin. Pornind de la lucrări semnate de Kissinger, precum și de la înregistrări secrete și documente de stat, multe dintre ele recent declasificate, autorul arată cum cel mai important consilier de politică externă al lui Nixon a pus umărul la reînvierea unei versiuni militarizate a excepționalismului american centrat pe o președinție imperialistă – chiar în timp ce prezida peste înfrângerea din Vietnam și peste un război dezastruos, secret și ilegal în Cambodgia. Crezând că realitatea poate fi supusă prin puterea voinței sale, că intuiția este mai importantă în stabilirea politicii decât faptele reale și promițând că greșelile trecutului nu vor fi niciodată un obstacol în calea acțiunilor îndrăznețe viitoare, Kissinger a pregătit terenul pentru ascensiunea idealiștilor neoconservatori care au târât America în războaiele lipsite de sens din Afganistan și Irak. Grandin reușește mai mult decât o simplă relatare concentrată fie asupra crimelor, fie asupra realizărilor lui Kissinger, oferind o interpretare nouă și convingătoare a influenței încă actuale a acestuia cu privire la modul în care Statele Unite își văd rolul în lumea de azi.      Fragment din volum:       “Kissinger simțea presiunea istoriei. Dacă Bush nu acționa, sprijinul larg de care se bucură s-ar fi evaporat în curând. Mai presus de orice, el trebuia să evite un asediu prelungit, care ar fi epuizat voința americanilor și i-ar fi slăbit credibilitatea. Kissinger, care în timpul mandatului său la Casa Albă și la Departamentul de Stat, contribuise mai mult decât oricine altcineva la crearea unei dependențe a Statelor Unite de prețurile ridicate ale petrolului și de regimul saudit (atât timp cât saudiții continuau să cumpere armament american, să contracteze firme americane de construcții și să depună ce mai rămânea din bani la bănci americane), pleda împotriva conservatorilor precum Kirkpatrick, care susțineau argumentul „la modă" că nu conta de unde venea petrolul. Hărțuindu-i în termeni pe care aceștia îi recunoșteau, el a spus că astfel de recomandări nu însemnau, nici mai mult, nici mai puțin, decât „abdicarea". „Eșecul de a opune rezistență" are „consecințe", spunea el.     Kissinger a fost printre primii — poate chiar primul — care au făcut analogia dintre Saddam Hussein și Hitler. El a argumentat că, dacă era îngăduită anexarea Kuweitului de către Irak, rezultatul „absolut inevitabil" ar fi fost un șir de războaie care aveau să amenințe existența Israelului (după ce acaparase Kuweitul, Saddam sugerase că problema tuturor ocupațiilor din regiune trebuia să fie reglementată odată, inclusiv problema controlului Israelului asupra teritoriilor ocupate). În articole de opinie, în apariții la televiziuni private și publice și în mărturii depuse Înaintea Congresului, Kissinger a susținut puternic intervenția, inclusiv „distrugerea chirurgicală și progresivă a unităților irakiene de armament", precum și îndepărtarea de la putere a lui Saddam Hussein. Dând la o parte grijile militariștilor precauți precum Kirkpatrick, Kissinger a insistat că nu era cale de întoarcere: “America și-a trecut propriul Rubicon", a spus el."