Înapoi, în Africa. Studii propune un traseu geopolitic original, jalonat de evenimente importante și relevante pentru zona subsahariană și pentru ansamblul relațiilor internaționale. Această nouă cercetare, încredințată spre publicare prestigioasei edituri Cetatea de scaun din Târgoviște, are ca metoda de operare analiză contrastivă cu valori retrospective ordonate într-un tablou amplu. Intenția acestei abordări este dezvăluirea conexiunilor dintre dezvoltările actuale și originile sau precedentele lor istorice. Așa Africa poate fi privită și dintr-o perspectivă mai clară, poate fi plasată într-o poziție actualizată, dincolo de stereotipurile întreținute de cărțile de aventuri exotice. Evenimente interne din țările africane au consecințe și efecte pentru dinamica lumii de azi în care comunicarea globală îi aduce în prim plan pe toți protagoniștii unor situații ce depășesc spațiul geografic strict delimitat de Sahara, de pădurea ecuatorială sau de brusa sudică. - Nicolae Melinescu Fragment din volumul "Înapoi în Africa" de Nicolae Melinescu: „Una dintre cele mai violente grupări islamiste din Africa este Boko Haram, în traducere directă, „Cartea afurisită" sau „Învățătura occidentală e un sacrilegiu". Formațiunea paramilitară extremistă din Nigeria, este o ramură a unei organizații cu tendințe separatiste și fundamentaliste, Ansaru. Manifestări ale grupării s-au înregistrat încă din 1970, dar după apariția pe scena internațională a Al Qaeda, Boko Haram a căpătat ajutoare financiare, arme și droguri, dar și doctrina care să-i legitimeze acțiunile de instaurare a legii sharia. În atingerea scopurilor criminale propuse, militanții conduși de Abu Musab al-Barnawi aplică exclusiv și sălbatic masacrarea civililor. În 2015, după ce și-a strămutat afilierea spre noua organizație teroristă auto-intitulată Stat Islamic, bandele Boko Haram au atacat localitatea Bagă din aproprierea lacului Ciad, unde se află și o bază militară nigeriană importantă. Raidul barbar purtat cu mitraliere de câmp și blindate a făcut două mii de morți. Autoritățile federale au încercat să diminueze dimensiunea catastrofală a dezastrului și au pretins că în luptele cu armata națională au murit doar o sută douăzeci și cinci de militari și câteva mii de insurgenți. Într-o campanie de uzura extinsă pe durata a mai bine de patru decenii, forțele armate federale i-au izolat temporar pe militanții islamiști, dar de fiecare dată aceștia au primit bani și arme din exterior și au reușit să se reorganizeze în Camerunul vecin, sau chiar pe teritoriul din nord-estul Nigeriei, protejați de califii statelor predominant musulmane.”
