DAR CÂND AJUNG Se poartă poezia fără gânduri, Așa, o nebunie deocheată, Cu autori căzuți din alte sfere, Rătăcitori bezmetici printre rânduri, Crezând că ei fac parte dintr-o ceață Hrănită doar cu lapte și cu miere; Dar când ajung sub ochii plini de sete Ai așteptării foilor de carte, Tăcerea se răstoarnă zdrobitoare, Cuvintele, ca niște umbre bețe, Întind puștiul care le desparte; Și plânge poezia-n fiecare Fragment din volumul "Incertitudini" de Ion Stoica "JURĂMÂNTUL Casa nu mă mai cunoaște, Calc prea rar peste pridvor, În morminte fără moaște Anii nu mai sunt ai lor; Timpul e-o prigoană-ntreagă Pentru toate câte trec, Niciun gând nu se dezleagă, Cerul e un suflet sec; N-am știut să fur cuvinte Din grădina de-nvieri, Jurământul zilei sfinte S-a topit pe-un drum de ieri "
