În genere, poezia lui Aurel Rău e o expoziție de savanterii, de forme strâns lucrate și îndelung șlefuite, în vederea unui cât mai viu efect de vitrină. Din discursul inițial, sentimental și revendicativ, din mai vechea grafie protestatară a „notației“ nonșalante, nu s-au păstrat decât repere vagi, umbre topite în fațetele geometrizate. Din cultura cuvântului sunt extrase senzațiile unei vitalități secunde, ardori și melancolii ale stilului în poziție pură. - Gheorghe Grigurcu Mai mult decât un lirism al prezenței obiectelor, poezia lui Aurel Rău cultivă unul al construcției poemului, care atrage în cadrul său o figurație văzută prin artă; nu atât o mișcare a materiei, cât a cuvintelor spre poem: poetic e actul numirii lor, al stilizării și al „convenționalizării“. Actul creator este integrat unui ceremonial mai larg al lecturii lumii: gestul se ritualizează, lumea obiectelor tinde să se organizeze decorativ într-un discurs liric menținut îndeobște în registrul stilului „înalt“. - Ion Pop
