Incotro, homo cosmicus?

Coordonator: Nic Dobre CUPRINS: • Traiectorii de probabilitate de Lucian-Dragoș Bogdan • Exocorpi de Nicu Gecse • Timbrul de Victor Martin • E-51741 de Teodora Matei • Obârșia odiseei lui Oerg de Elena Olteanu • Zburătorul de Radu Filip • Vulturul a aterizat de Dan Marius • Alegere de Liviu Surugiu • Draga mea Clarade Sergiu Someșan • Eroare de călătorie de Daniel Timariu • Din nou acasă de Dănuț Ungureanu • Despre aselenizare, numai de bine… de Gheorghe Tănase Fragment din cartea "Încotro, homo cosmicus?" de Nic Dobre "Bătrânul vorbea însoțindu-și cuvintele cu gesturi ample, cu o plastică a mâinii care amintea de cursurile de pantomimă ale cunoscutei Școli de Teatru Masă Storcinskaia, pe care le urmărise cândva, în tinerețe, pe când lucrase acolo ca recuzitor. - Moș Igor, te rog mult. Taci. De când am intrat în tură, nu ți-a tăcut gura măcar o clipă. Înțelege-mă, sunt și eu obosit. Mai lasă-mă cu gândurile dumitale ciudate. - Ehee, flăcăul moșului. Nu oamenii își aleg gândurile, ci gândurile vin la noi pe potriva nevoii lor de împlinire. Așa să știi. Am fost și eu ca dumneata - tânăr, grăbit și dezorientat. Dar nu gardian. Nu. Nici gradat. Doar grenadier... Pricepi dumneata? Am luptat pe colinele din Craterul Gușev de pe planeta Marte și am câștigat toate luptele. Pe urmă am lucrat în minele de pe satelitul Titan... - Doar că acolo te-a pus naiba să furi proiectele de forare de la mafia rusească. Și acum încercam să te ascundem de ei până la proces. - Ehee, până atunci e cale lungă și au să mă găbjească sigur. Mai bine m-ați lăsa aici, că tot nu mă mai vrea nimeni. Eu mi-am trăit traiul, flăcăule. De ce vă mai țineți de capul meu? Nu vezi că n-are nici măcar un rost... - Dumneata, moșule, știi bine că în orice lucru e un rost. Fie că e neștiut, fie că e ascuns... ba chiar dacă ar atât de clar încât ar sări în ochi tuturor. - Mă duci binișor cu vorba, dar nici tu nu ai habar ce vorbești, tinerețe... - De data aceasta, dumneata nu știi, moșule. Mai aflăm și noi, tinerii, câte ceva... Să știi că locotenentul Filiurin i-a jurat fiului dumitale că are să te apere ca pe ochii din cap. Și jurămintele mari trebuie ținute, cu atât mai mult cu cât... Gardianul tăcu încurcat, sperând că bătrânul nu va băga de seamă. - Cu atât mai mult cu cât sunt făcute... unui mort. Da? Așa voiai să spui, nu? Bătrânul își așeză mâinile împreunate pe genunchi, apoi tuși ușor. Își încreți fruntea, ridică ușor umerii, își plecă bărbia în piept și planse încet, fără să scâncească."