Indreptar patimas II

Îndreptar pătimaș II. 70 de fragmente inedite Stabilirea textului, prefață și note de Constantin Zaharia Eroul grec plătește cu sânge non-sensul destinului; el ispășește absolut râul viețuirii, pe când creștinul în Absolut. Minciuna mântuirii a domolit universul uman și a răpit vieții farmecul înnebunitor al ireparabilului. Omul n-a născocit o lașitate mai rușinoasă ca învățătura eliberării prin raiuri și patroni cerești. Creștinismul e renunțare la soartă, pe când tragedia antică expresie a esenței omului. Pe acesta, Eschil nu l-a ocolit, așa cum face acea credință. Marele elen știa că noi n-avem decât ieșirea unui sfârșit patetic, și că viața-i un exil ucigător, din care scăpăm numai că proști actori, ca existențe de mâna a doua. - Cioran Prin Îndreptarul pătimaș se realizează o performanță rar întâlnită. Este bine știut că poezia și filozofia nu sunt compatibile, fiecare din ele aparține unui domeniu bine definit, se adresează unor nevoi lămurite și uzează de mijloace specifice. Ce poate fi mai îndepărtat decât metafora și conceptul? Și totuși ele colaborează în textul lui Cioran pentru a produce una din operele cele mai singulare din literatura română. - Constantin Zaharia