„Am murit și sunt în paradisul pegașilor, își spunea Kostik tot mai des, pentru că nu fusese niciodată atât de răsfățat, de alintat și de îngrijit. Servitoarele Marietei îl îmbăiau zilnic, îl tesălău, îi împleteau coama și i-o împodobeau cu panglici colorate, îl îndopau cu bunătăți, iar bătrâneii care o ajutau pe Marieta la grădinărit îi povesteau câte-n lună și în stele (...)“. Paradis, purgatoriu, infern și câte alte ținuturi se întâlnesc în al treilea roman din seria Taravik.
