Persida Rugu, o poetă cu o voce distinctă, sigură, consistență, se remarcă printr-o creație literară egală cu sine în timp, printr-o poezie hieratică, oraculară, imnică. Volumele sale de versuri sunt proiecții ale unui Delphi atemporal în fața întâmplărilor unei lumi mai degrabă imaginate. Ipostaza oraculară se multiplică din spatele vocii diferitelor Pythii. În poeme, alteritatea și măștile multiple, sub care chipul de carne se ascunde în răsfrângerea din adâncimea paginii, sunt omniprezente. Întregul volum poate fi înțeles, în acest sens, ca o sumă de emisii diferite, într-o mare întâmplare a ființei în versuri. Registrele succesive ale Persidei Rugu în emisia întregii sale creații se regăsesc și în acest volum. Transparentizarea cadrului și luminarea sporadică, la fel ca în abisalele scufundări spre întâlnirea cu sine în ipostaze de ființe ale adâncului, este de asemenea prezentă, cum prezența este și sugestivitatea lirică a parcursului sufletesc, developat în pagini ca peisaj interior. Tonalitatea e însă inconfundabilă. O confesiune fără intenția confesării, o confesiune dincolo de propria voință, printr-un limbaj ce excede obișnuitul propriilor expuneri lirice, o aduce pe poeta într-o nouă lumină, a poemelor dematerializate, pătrunzând dincolo de pagini, revărsându-se în râul fără de nume al mării poezii. - Adrian Lesenciuc
