Cuvântul înger înseamnă vestitor. Această denumire o au duhurile cele netrupești, pentru că ele vestesc oamenilor voia lui Dumnezeu. Îngerul este acela, pe care Domnul îl poate trimite cu o anumită misiune și care împlinește cu exactitate acea misiune. Îngerii locuiesc pretutindeni. Dar, mai cu seamă, în cer, în jurul Tronului lui Dumnezeu. Acolo, unde Dumnezeu le descoperă cel mai mult slava Sa, iar prin ei și voia Să cu privire la oameni. Sfinții Părinți ai Bisericii îi numesc lumini secundare, ca și cum ar fi o reflectare a Luminii Dumnezeiești. Ei sunt lumini secundare! Cum să înțelegem noi acest lucru?! Cu ce să îl comparăm ca să poată să înțeleagă mintea noastră? Aflându-se în imediata apropiere față de Dumnezeu, Îngerii se umplu de încântare, de măreția lui Dumnezeu, de sfințenia Lui, de înțelepciunea și de marea iubire, pe care Creatorul universului o are față de creația Sa.O lumina dumnezeiască se revărsă ca un mare val în mod liber prin ei. Acesta este chipul adevăratei sfințenii. Puterile Cerești au primit în sinea lor lumina lui Dumnezeu. Au refractat-o în sine și, reflectând-o și fracționând-o într-o mulțime de raze minunate, au răspândit-o în jurul lor, dăruind- o oamenilor capabili să și-o însușească. Și, iată, în această strălucire reflectată a Luminii Dumnezeiești, strălucire nemicșorată, neîntunecată, ci înmulțită și îmbucurătoare, dătătoare de viață, noi Îl recunoaștem pe Dumnezeu! Dacă nu ar exista Îngerii, noi niciodată, nici măcar într-o măsură mai mică, accesibilă omului, nu am putea simți și primi lumina lui Dumnezeu. Noi înșine nu suntem în stare să vedem și să simțim slavă lui Dumnezeu – avem nevoie de mijlocitori, care să o transforme, așa încât ea să devină accesibilă și pentru noi.
