UML este un limbaj de modelare, folosit pentru a reprezenta soluțiile sistemelor soft, în vederea transpunerii lor sub formă de cod executabil, pe un calculator real sau virtual. De-a lungul procesului de dezvoltare, UML nu este doar un instrument de reprezentare ci și un instrument de comunicare între partenerii de proiect, de diferite categorii. Prin urmare, are toate calitățile unui limbaj, care pretinde că rezolvă probleme de comunicare, păstrând ceea ce este esențial în utilizarea limbajelor naturale (abilitatea gândirii comune de a le folosi) și adăugând ceea ce este o exigență necesară în cazul limbajelor artificiale (înclinația lor spre rigoarea enunțurilor, cel puțin la nivel sintactic). UML are o sintaxă aleasă cu grijă, pentru a permite reprezentarea unor semantici dintre cele mai complexe, satisfăcând exigențe dintre cele mai variate ale pragmaticii. În această carte, nu mă va preocupa organizarea obiectelor care populează UML-ul într-un ansamblu coerent din punct de vedere al specificării limbajului, ci prezentarea acestor obiecte astfel încât cititorul să înțăleagă, până la urmă, cum intră ele în scenă în procesul de reprezentare/documentare a soluției unei probleme date.
