Inside out. O istorie personala a Pink Floyd

Inside Out este un proiect al editurii Publică, susținut de Volksbank și promovat de Radio Guerrilla. „În istoria rockului nu au rămas multe povesti la fel de fascinante ca cea a lui Pink Floyd. Și mă îndoiesc că cineva ar fi putut spune această poveste mai bine că omul răbdător și spiritual care a privit-o cum ea se desfășoară de pe scaunul său din spatele bateriei.” Paul Du Noyer, fondator al revistei Mojo „Urmărirea drumului parcurs de formație de la acele începuturi primitive până la imaginile cu stadioane pline și sunetele care înseamnă astăzi Pink Floyd, precum și a schimbărilor în muzică rock'n'roll și în tehnologia muzicală, reprezintă o lectură fascinantă.” Sunday Times „Orice altceva, dar nu un imn de slavă adus măretei Pink Floyd. Povestea toboșarului Mason este încântătoare și amuzant de lipsită de respect față de legendara formație britanică.” Robert Sandall, Sunday Times „Faptul că acest om își poate aduce aminte totul despre orgia pe care o numește cariera sa este un miracol – o imagine uluitoare a unei vieți pentru care cei mai mulți dintre noi ar fi gata să facă moarte de om.” Ruby Wax „O adevărată plăcere – o poveste densă, amuzantă și fascinantă. Nick este un ghid cu un stil minunat de sec și de laconic.” Peter Gabriel „Am ras tare de atâtea ori încât soția mea a crezut că sufăr de Sindromul Tourette. Este atât de bine scrisă, plină de detalii, auto-peiorativă și amuzantă. O carte de referință – memorii rock and roll scrise inteligent și educat, pline de candoare și de spirit.” Alan Parker „Cărțile și muzica sunt printre acele lucruri simple care ne aduc motive de bucurie în fiecare zi. Iar când cele două se împletesc, nu putem decât să îmbrățișăm o dublă bucurie și să o savurăm din plin. Inside Out este îmbinarea perfectă dintre plăcerea de a evada printre paginile unei cărți și fascinația pătrunderii în culisele universului muzical al uneia dintre cele mai influente trupe rock din istoria muzicii: Pink Floyd. Plină de povești extraordinare, fotografii inedite, nepublicate până acum, din arhiva personală a lui Nick Mason, cartea promite să fie un deliciu atât pentru fanii înraiți ai trupei, cât și pentru cei care abia acum o descoperă.” Volksbank va urează lectura plăcută! Sute de milioane de albume vândute în toată lumea, o activitate de mai bine de 40 de ani, o moștenire culturală imensă, sursă de inspirație pentru mai multe generații, zeci de ani petrecuți în topuri, spectacole vizuale și acustice unice, inovație tehnică, originalitate a sunetului- iată doar câteva din realizările formației care a scris pagini de istorie a muzicii și nu numai, în ultimele patru decenii. Dincolo de poveștile care s-au tot scris despre ei- biografii semnate fie de apropiați sau fani, de toți cei care i-au urmărit îndeaproape dar care nu au putut aborda decât o perspectivă a outsiderului, iată că a apărut în sfârșit, și în limba română și povestea oficială, dacă îi putem spune așa, ,construită chiar de actori, perspectiva insiderului adică a unuia dintre membrii trupei și anume Nick Mason. Desigur, simplul fapt că această carte cuprinde doar perspectiva lui Nick asupra istoriei Pink Floyd și nu cumulează viziunile complementare ale celorlalți membrii s-ar putea să reprezinte din start, o premisă nu foarte mulțumitoare mai ales pentru fanii înrăiți. Pe de altă parte nu trebuie să uităm că Nick Mason a rămas cel mai longeviv și, cel puțîn așa cum reiese din carte, poate cel mai echilibrat membru al trupei britanice – poate și din cauza faptului că a fost toboșar, statutul cel mai de jos pe care îl poți avea într-o formăție rock (după cum remarcă, nu fără autoironie chiar autorul cărții). Prin această longevitate pe care a avut-o în trupă, Nick rămâne probabil singurul în măsură să ofere o istorie completă, cel puțîn din punct de vedere temporal, al legendarei formații Pink Floyd. Practic, Mason prezintă povestea ascensiunii celor care au oferit publicului piese precum Interstellar Overdrive, Wish you were here, Money, Dogs, de la momentul în care erau doar o trupă studențească ce cântă în cafenele și până la spectacolele de neuitat precum The Wall sau Pulse. Începuturile Pink Floyd sunt cât se poate de modeste și nu foarte promițătoare: în Anglia anilor 60, câțiva tineri studenți, cu afinități muzicale progresiste (fascinați de rock n rollul vremurilor) înființează o trupă mai degrabă de amatori, adică un grup în cadrul căruia să se poată relaxa și să își exprime pasiunea pentru muzică, cântând coveruri celebre. Abia după recrutarea lui Syd Barrett cel care va da un nou aer formației The Tea Set, rebotezând-o Pink Floyd Sounds (după numele unor interpreți de blues cunoscuți – Pink Anderson și Floyd Council) băieții încep să câștige, lent și dificil, o oarecare popularitate. Contextul cultural este însă favorabil și deschide oportunități fără precedent: lumea deja vrăjită de Beatles se emancipează, e perioada liberalizărilor, a promovării culturii underground, a literaturii și muzicii experimentale (am remarcat că un rol crucial în diseminarea noului val cultural de inspirăție americană l-au jucat… librăriile – locuri pentru tot felul de happeninguri cu protagoniști populari precum Alan Ginsberg sau Andy Warhol). În acest context, Pink Floyd Sounds începe să își facă un renume: de la o trupă studențească ce cântă coveruri la o adevărată avangardă a muzicii psihedelice. După ce intră în atenția EMI (casă de producție care îi promova și pe Beatles), trupa lui Mason primește șansa de a deveni… planetară. Dar nu fără multă muncă, nu fără eșecuri, nu fără.. noroc, până la urmă. Acceptăți de unii drept avangardiști și originali, respinși de alțîi pentru soundul neobișnuit pe care îl aduceau pe piață (Mason consemnează episoade amuzante din concerte susținute în mai multe locuri unde membrii trupei au fost huiduiți și unde oamenii au aruncat cu sucuri și cu monede în cei de pe scenă), Pink Floyd alege calea profesionalizării depline și coagulează un public stabil iar condamnările venite adesea din partea media (încă prmotorul unei culturi oficiale și a unor standarde rigide) le vor crește și mai mult popularitatea. De la primele experimente precum A Saucerful of Secrets sau Atom Heart Mother, Pink Floyd livrează, mai târziu, albumul care a reprezentat de altfel apogeul carierei lor: Dark Side of the Moon – un album al cărui succes Nick Mason îl pune pe seama mai multor factori: de la mesajul universal, la inovațiile tehnice, la exigența și standardele atinse în studiouri și până la valorificarea măturității artistice a membrilor trupei. Urmează apoi o pantă descendentă, nu înainte de ultima lovitură care redefinește ideea de spectacol live a unei trupe rock în general și care antrenează într-o desfășurare hibridă, muzica, imaginea, filmul și decorul scenic: proiectul The Wal (care a impresionat și Bucureștiul, acum în august)l. Urmează despărțirea de Roger Waters (mult mai greu de substituit, la momentul respectiv, decât Syd Barrett la vremea lui) și inițiativele artistice ale anilor 90.Povestea lui Mason se concentrează cel mai mult pe evoluția artistică a trupei, pe inovațiile tehnice, pe povestea cântecelor și, în ciuda spiritului anecdotic pe alocuri, vă părea poate puțîn aridă celor care nu sunt neapărat fani Pink Floyd. Așadar Mason nu plusează prea mult pe detalii despre viața din spatele scenei, pe detalii de existență personală, pe experiențele care conturează, în viziunea publicului, viața unui rock star: petrecerile nebune, abuzurile de orice fel, infidelități, scandaluri etc. Pe de o parte acest lucru este de înțeles (deși ar fi putut da o altă savoare volumului), atâta timp cât intenția e de a reconstrui istoria Pink Floyd și nu de a privi pe gaura cheii în culisele private ale membrilor ei, nu neapărat relevante pentru istoria trupei. Din acest punct de vedere, biografia lui Mason este mai degrabă una tehnică și riguroasă, decât una vie și revelatoare. Cu toate acestea, ea este cât se poate de valoroasă și interesantă, atâta timp cât marchează și analizează (cu suficientă prudență și diplomație aș putea remarca) momentele de glorie dar și cele de criză ale unei trupe legendare. La final, prezentarea lui Mason îți oferă reperele succesului Pink Floyd: e vorba de o trupă care și-a asumat imperfecțiunile dar care a știut să își valorifice atuurile, o trupă care nu a început foarte hoțărâtă, cu staruri geniale, dar care a progresat, păstrând dorința de profesionalizare și inovare, o trupă care și-a recunoscut admirativ maeștrii (precum Creăm, Clapton sau Hendrix) dar care a căutat să experimenteze fără nicio constrângere (iar experimentele ajung departe – de la albumele concept, la integrarea simulărilor bătăilor inimii, înregistrarea sunetelor de monede găurîte sau de ceasuri în magazine), o trupă care a știut să unifice și să recunoască (nu fără dificultăți însă) contribuțiile inginerilor, sunețișților și impresarilor și să le facă loc cu generozitate și seriozitate în proiectele lor. În fond, Dark Side of the Moon care reprezintă, așa cum am amintit, culmea succesului Pink Floyd este un simbol până la urmă pentru spiritul formației caracterizat de următoarele coordonate experimental, exigență, originalitate, tehnicitate. Istoria Pink Floyd, văzută de unul dintre membrii săi este așadar disponibilă atât pentru cei care descoperă astăzi trupa britanică pentru prima oară, cât și pentru veteranii care au crescut cu Pink Floyd și încă îi mai ascultă și ăstăzi. Pentru cei care cred însă că volumul va dezvălui toate zonele de umbră ale acestei istorii, să asculte, înainte de a trece la lectură, piesă Eclipse și să-și amintească faptul că: there is no dark side of the moon. As a matter of fact it s all dark. Sever Gulea, pentru blog.libris.ro