Instalarea fricii

O parabolă ingenioasă a societății contemporane, noul roman al lui Rui Zink este destinat să egaleze succesul de care se bucură bestsellerul sau Cititorul din peșteră. La ușa unei tinere femei care își crește singura copilul sună doi bărbați: „Am venit să instalăm frica“. În fundal se profilează statul ca mașinărie prin care noua paradigmă a „culturii fricii“ generează siguranța cetățenilor. Frica universală a copilului (Scufița Roșie și lupul), cea ancestrală (canibalismul), cele individuale și familiale (boala, răpirea) își dau mâna cu fricile colective actuale (terorismul, pandemiile), peste toate tronând frica de ziua de azi și de ziua de mâine. Ce nu știu însă instalatorii veniți să-și facă datoria este că, în clipa în care femeia aparent neajutorată le-a deschis ușa iar ei au trecut pragul, și-au semnat sentința: ironie feroce a sorții, vânătorul devine pradă, călăul – victimă. Construcția romanului este, în cvasitotalitate, sub formă de dialog, procedeu care creează un suspans continuu și face lectura ușoară și captivanta, iar povestea se sprijină, conform „mărcii Rui Zink“, pe ironie și paradoxuri, înfrățind parcă autorul, naratorul și cititorul în recunoașterea unor adevăruri tulburătoare.