Lactanțiu este un fideliș, un mărturisitor de credință, iar opera de față – o viguroasă apologie a noii religii. Între opus magnum și Epitoma s‑a creat o distanță în timp, dar și în atitudine. Se poate afirma că Epitoma „este o carte mai creștină decât Institutiones”. Și asta pentru că autorul, prin tehnici de abreviere, suprimare, adăugire, face aici Creștinismul să se distingă mai bine. Epitoma (rezumatul) presupune o retorică a cernerii, alegerii, selectării, care sporește valoarea operei în sine, aducând lectorilor un câștig neîndoielnic. - prof. univ. dr. Petru Pistol Deși nu mi se pare ușor să adun într‑un sîngur volum cele expuse în șapte mari volume (...), mă voi strădui, în măsura în care subiectul îmi îngăduie, să restrâng cele atât de extinse și să condensez cele atât de vaste, așa încât nici subiectul să nu pară lipsit de abundență, nici claritatea – de percepție, în această operă care își propune să scoată la lumină adevărul. - Lactanțiu
