Pe o corabie nu chiar beata, dar destul de ametita si ea, se imbarca Ion Potolea in insula ahab 59. E o corabie cu incarcatura biografica prelucrata nostalgic si in care limbajul de specialitate, un adevarat argou desfasurat intr-un flux de suvoaie ale memoriei, se transforma intr-un soi de incantatie. Marinarestile sint pure parole nostalgice, chepenguri deschise - uneori vraiste - asupra tarimurilor de aventura, pe cit posibil conturate cu realism descriptiv brutal. Fireste ca si corabia lui Potolea e condusa de Ahab, dar uneori pare a-l avea la cirma pe Ulise, intr-un pelerinaj brownian. Oricare din ei ar fi cirmaciul, fiecare asigura o saga plina de peripetii care da poemelor un soi de vertij epic trait in reprize si intrerupt de melancoliile marinarului lasat la vatra. - Al. Cistelecan
