Citiți aici și interviul acordat de Teodor Baconschi blogului Libris. N-am „plăcut" nu pentru că aș fi scris anapoda, sau aș fi practicat impostura academică, ori pentru că m-aș fi repliat într-un ezoterism gongoric, sau pentru că aș fi tratat căutarea adevărului ca pe un pretext al egolatriei publice. N-am fost agreat (realmente) pentru că am căutat acest adevăr în afara cărărilor bătute, cu care „taberele\" culturii noastre — postmoderniștii laici versus paseiștii fundamentaliști — se obișnuiseră încă din regimul, dacă nu cumva din veacul anterior. Nu m-am înrolat în nici o grupare. N-am omagiat valori prestabilite: la Sibiu fiind, refuzasem pelerinajul spre Păltiniș, tot așa cum, la Sihăstria găsindu-mă, nu cercetasem chilia Părintelui Cleopa. Nu mi-am însușit nici figura solitarului fanatic, intoxicat de certitudini excentrice. Până și acest tip terțiar — mizantropul de serviciu, însinguratul iconoclast — se face finalmente acceptat, ca o excepție menită să reconfirme regula jocului. Nu și „inclasabilii\". Pe lumea asta, deși viu, ai nevoie de o etichetă.
