Insula fara anotimpuri

De la Les Noyers de l’Altenburg a lui Andre Malraux n-am citit ceva mai pasionant. Dacă Malraux ne antrena într-o aventură în antropologie care deschidea perspective misterioase asupra destinului omului (pornind de la ideea că fiecare civilizație își joacă destinul pe tipul de om de la care pleacă și pe care îl propune, prin cultura sa), Robert Lazu Kmiță, în această uimitoare Insulă fără anotimpuri, ne propune o aventură a omului care derivă din posibilitățile ontologice neexplorate ale doctrinei nescrise a filosofiei lui Platon. Cartea lui Lazu este un roman al erudiției filosofice transformate în aventura pură. Tot ce se întâmplă în acest roman de aventuri ține însă de o altă aventură decât cea fizic-corporală, este aventura filosofică a omului, dacă omul nu s-ar fi limitat, în istoria pe care a ales-o, la corpul și la fizicul său, acceptând astfel să-și sărăcească propria tradiție filosofică de dimensiunea sa invizibilă. Or, anume acest invizibil ignorat e sursa vizibilității pe care noi, modernii, ne-am construit toată cunoașterea. Robert Lazu Kmiță ne arată cum arată o astfel de aventură cognitivă în invizibil. El ne propune, printr-un roman de aventuri de anticipație retro-proiectivă, testarea unei ipoteze filosofice țări: e vorba de așa-numita doctrina platonică nescrisă, legată de Școala de studii platonice de la Tubingen și de nume precum Hans Joachim Kramer ori Giovanni Reale (pe care Lazu le-a frecventat intens). Romanul e scris în stilul epicii de aventuri ale căutării și cunoașterii pe care l-au format și șlefuit marii scriitori de anticipație ai secolului al XIX-lea, combinat cu nervul vizual și digitalizarea percepției care sunt tipice jocurilor pe calculator serioase ale secolului al XXI-lea – secolul despre care, vă amintiți, Malraux spunea că va fi religios sau nu va fi deloc. Ei bine, cartea lui Robert Lazu Kmița este o explorare spectaculoasă a acestei religiozități fără de care nu am mai putea fi nici ce am fost, nici ce suntem și nici ce, prin grația lui Dumnezeu, vom fi. H. - R. Patapievici