Lucrarea de față reprezintă o scriere autobiografică a lui G.I. Gurdjieff, unul dintre cei mai misterioși oameni ai secolului XX. Povestea seamănă cu un minunat covor oriental care se desfășoară, elegant, înaintea noastră. La vederea bogatelor sale ornamente, ceva în noi tresare și ne călăuzește către o cunoaștere ascunsă în profunzimea acestor istorisiri, o cunoaștere ce se dezvăluie pas cu pas, fără însă a face apel la limbajul explicativ al sistemelor teologice, filosofice sau psihologice. Autorul și remarcabilii săi însoțitori ne oferă exemplul unor valori cu adevărat umane, atemporale, prezente în toate civilizațiile. Va recunoaște, oare, omul de astăzi, în căutarea sa, în lupta sa personală, aceste valori? După căutări de zeci de ani, Gurdjieff a aflat adevărul. A ales să-l împărtășească, înțelegând importanța misiunii de a-l trezi pe om. Ni-l oferă astăzi, însă vom ști oare să-l recunoaștem? Vom putea să ne vedem dorința cea mai autentică și mai arzătoare, cu ochii noștri adevărați? Prezența lui Gurdjieff și, în special, privirea sa pătrunzătoare au făcut o impresie extraordinară. Simțeai că, într-adevăr, erai văzut, expus unei viziuni care nu lăsase nimic în umbră și, în același timp, nu erai judecat sau condamnat. Se stabilea imediat o relație care înlătură orice frică și în același timp te aducea față în față cu propria ta realitate. - Jeanne de Salzmann Cred că Gurdjieff este singurul om de pe pământ ce a condus vreodată oameni într-o expediție care, atunci când era privită din afară, părea atât de nenecesară și se termină cu nimic. Însă ea era plină de însemnătate și de valoare pentru cei care luau parte la aceasta și care își aminteau de ce veniseră. - Thomas de Hartmann G.I. GURDJIEFF s-a născut în anul 1877, la Alexandropol, oraș situat lângă granița dintre Rusia și Turcia, într-o familie de greci și armeni, și a crescut în Caucaz, în zona de întâlnire a mai multor culturi și râse străvechi. Negăsind nici în știință, nici în religie un răspuns la întrebările sale despre adevăratul sens al vieții omului, a devenit convins, de la o vârstă fragedă, de existența unei cunoașteri străvechi, transmisă din generație în generație și despre care credea că este încă păstrată undeva pe Pământ. După aproape douăzeci de ani de căutări prin ținuturi îndepărtate și periculoase din Asia Centrală și din Orientul Apropiat, în 1912 el reapare în Rusia cu o învățătură profundă și practica despre sclavia interioară a omului și despre posibilitățile sale de evoluție individuală. Adunând câțiva oameni în jurul său, începe Lucrul, care va deveni misiunea sa pentru tot restul vieții. După moartea lui, un grup format din cei mai apropiați discipoli, îndrumați de Jeanne de Salzmann, și-a asumat responsabilitatea de a transmite învațătură mai departe. Acest grup a fondat centre în întreaga lume.
