„Ai intrat în casa mea. Știam că ești Tu, cel în care nu puteam crede. Nu fndrăzneam să-mi ridic ochii către fata ta. Cum să-mi imaginez fața Iubirii?” Întâlniri solare povestește o experiență așa de intensă încât ea deschide și pentru alții posibilitatea trecerii de la suferința la bucurie, trecerea spre o altă conștiință. Această transformare e adusă la început de întâlnirea cu o imagine a lui Isus trăită într-o stare de meditație profundă. Această imagine se interiorizează din ce în ce mai mult pentru a deveni substanța însăși a fericirii și a vieții. EL SPUNE: „Teamă nu mai face parte din tine. Îți cer îndrăzneala splendidă a unei explozii solare. Îți cer să semeni peste tot un nou ferment, nu prin învățătura unei vorbe care poate fi închisă într-o dogmă sau prin orice formă rigidă de gândire ci printr-o „stare de a fi", o transparență care este cea a transformării constante a vieții. „Cer miilor de fațete ale libertății tale de a se propulsa în orice loc pentru a forma cu mulți alții rețeaua iubirii pe care am conceput-o asupra planetei. „Îți cer să fii bucuria care înflorește pe toate drumurile lumii. „Îți cer să fii eu, sursa infinită a Iubirii. „Îți cer să fii într-adevăr tu însăți."
