Cartea Integrala poeziei. PDF

Oricât ar fi fost de contestat de la moartea sa, Nichita Stănescu rămâne nu doar un nume de referință al poeziei contemporane, ci unul dintre marile modele ale poeziei românești. Experiența operei sale a marcat decisiv discursul liric; reiau un loc comun, dar o fac pentru că el spune lucrurilor pe nume: după momentul Nichita Stănescu, poezia de limba română este cu totul alta. El a marcat un teritoriu liric original, recognoscibil, a brevetat o manieră ce a avut mulți imitatori. Impunându-se cu autoritate, opera sa a dus, logic, și la reacții deconstructiviste, cărora le-a făcut însă față fără probleme. Citită azi, la rece, după atâtea noi experimente, poezia lui Nichita Stănescu rămâne, în cea mai mare parte a sa, proaspătă, neatinsă de vreme. Căutările sale sunt autentice, tonul ei nu s-a învechit. Nici un alt poet care i-a urmat nu a reușit nu numai să se identifice într-o măsură asemănătoare cu ideea de poezie, dar nici să dea o operă copleșitoare, care să modifice limbajul poetic și să inducă o nouă sensibilitate.