Inteligenta personala

Unii oameni sunt talentați în a percepe motivațiile prietenilor, familiei și ale colegilor de muncă. Alții nu au această abilitate. Autorul ne arată de ce se întâmplă asta și în ce mod unii dintre noi au dezvoltat o puternică inteligentă personală – capacitatea mentală pe care o folosim ca să ne ghideze viața, pentru a ne înțelege pe noi înșine și pe ceilalți. Pornind de la cunoscute descoperiri științifice, el argumentează că aceia care au un grad ridicat de inteligență personală (deschiși la experiențele lor interioare, curioși despre ceilalți oameni și dornici să se schimbe) sunt capabili să-și anticipeze propriile dorințe și acțiuni, să prevadă comportamentul altora și – folosind aceste informații – să se motiveze pe termen lung și să ia decizii mai bune pentru viața lor. Inteligența personală ne arată numeroasele moduri în care putem beneficia dacă ne educăm aceste abilitați. O carte indispensabilă pentru oricine vrea să se descurce într-o lume în care succesul depinde tot mai mult de interacțiunile sociale. John D. Mayer este profesor de psihologie la Universitatea din New Hampshire și un inovator important în domeniul cercetării inteligenței. Articole despre lucrările sale au apărut în publicațiile The New York Times, Time, The Washington Post și The New Republic. Fragment din cartea "Inteligența personală" de John D. Mayer "Detectăm indicii cu privire la personalitate și din felul în care oamenii se comportă în situații cum ar fi să prezinte pe cineva, să negocieze un contract sau să-i viziteze pe membrii comunității. Cercetătorii simulează uneori astfel de întâlniri sociale în laborator, pentru a studia indiciile pe care le folosesc oamenii în anumite situații. La începutul unui curs de psihologie", de exemplu, 73 de studenți de la Universitatea din orașul german Mainz au intrat într-o sală mare, cu birourile aliniate în șiruri. În timp ce intrau pe ușă, un asistent de cercetare îi înmână fiecărei persoane un loc desemnat în mod aleatoriu. După ce studenții se așezau, persoanei din primul rând, din extrema dreaptă, i se cerea să se ridice în picioare, să se ducă la un punct marcat pe podea și să ofere o scurtă prezentare despre ea însăși, în timp ce era filmată. Filmarea era oprită, și toți studenții evaluau persoana, printre altele, din punctul de vedere al calității de lider și al autorității, al sentimentului de superioritate și autoîndreptățire și, în cele din urmă, în funcție de cât de mult o plăceau. După aceea, fiecare persoană de pe rând schimba locul cu cea din dreapta, iar studentul/studenta care tocmai terminase ocupă locul gol din stânga. După aceea, era prezentat un al doilea student, și întreaga procedură se repetă; când se termină primul rând, cercetătorii se mutau la al doilea, și așa mai departe. Bine ați venit în lumea „evaluărilor personalității cu zero cunoștințe", scopul fiind înțelegerea felului în care oamenii percep personalitatea celor pe care tocmai i-au întâlnit — iar, uneori, și nivelul lor de exactitate și baza raționamentelor lor. În acest caz, cercetătorii au fost interesați de o constatare aparent paradoxală — ca oamenilor le plac cu deosebire persoanele narcisiste mai mult decât le plac ceilalți oameni, atunci când îi întâlnesc prima oară. Acesta e lucrul pe care 1-au constatat cercetătorii aici: studenților le-au plăcut mai ales colegii lor pe care i-au perceput (la fel cum s-au perceput și țintele însele) ca fiind mai îndreptățiți decât alții (persoanele îndreptățite indicaseră în chestionar: „Insist să obțin respectul care mi se datorează"). De fapt, studenții erau atrași de colegii lor narcisiști care erau adesea îmbrăcați îngrijit și la modă, aveau mișcări fizice sigure de sine, expresii faciale fermecătoare și simțul umorului. Acest studiu și altele asemănătoare clarifică faptul că oamenii sunt buni la judecarea caracteristicilor vizibile ale unei persoane- deși, în cazul acesta, preferința lor pentru persoanele- țintă probabil că nu era o idee atât de bună ( preferință pentru narcisiști scade atunci când oamenii ajung să-i cunoască mai bine)."