Un specialist de top în economia comportamentală dezvăluie instrumentele care ne vor ajuta să luăm decizii mai bune prin intermediul interfețelor. Persoanele care lucrează la birou își petrec cea mai mare parte a programului uitându-se fix la un monitor. Din păcate, puțini dintre noi suntem conștienți de elementele vizuale și de tiparele comportamentale care ne influențează gândirea atunci când ne folosim laptopurile, iPad-urile, telefoanele sau ceasurile inteligente. Volumul brut de informații și opțiuni disponibile online, combinat cu ușurință cu care apăsăm pe butoanele inscripționate cu mesajul „cumpără”, se transformă adesea în decizii regretabile, pe care le luăm prin intermediul unor ecrane. În cartea „Interfețe mai inteligente”, economistul comportamental Shlomo Benartzi dezvăluie un set de instrumente utile în epoca digitală. Fragment din volum: “Ecranul anonim Era un apel la care mulți oameni de știință obișnuiau să se gândească cu groază: un editor de la o publicație academică solicită o recenzie pentru o lucrare scrisă de altcineva. Deși asemenea evaluări din partea colegilor sunt în mod evident necesare, în același timp acestea mănâncă timp și nici nu sunt remunerate. (Seamănă puțin cu obligația de a face parte din juriu la un proces - cineva trebuie să o facă, dar nu întotdeauna vrei să fii tu acel cineva.) Totuși, natura personală a apelului - la celălalt capăt al firului era un editor care făcea o solicitare unu-la-unu - te putea situație dificilă de a refuza, cel puțin în cazul meu. Dar acum sistemul funcționează foarte diferit. În loc de apeluri telefonice, majoritatea publicațiilor trimit e-mailuri automate de pe un website, solicitând acceptul pentru a revi un manuscris. La prima vedere, sistemul pare mai eficient; e-mailurile sunt mai rapide decât apelurile telefonice; aceea cerere scrisă poate fi folosită iar și iar. Din păcate pentru publicațiile academice, aceste e-mailuri sunt și mult mai ușor refuzat. S-ar putea să mă simt vinovat dacă refuz un editor care îl respect, dacă mă contactează telefonic, dar să apăs pe un buton de „refuz" este mult mai ușor din punct de vedere emoțional. (Firește ca accept să fac recenzii la cât de multe lucrări pot, căci știința modernă depinde de acest proces de evaluare între semeni.) Și aceasta nu este doar reacția mea: am discutat cu editori care mi-au spus că, de când a devenit funcțional noul sistem prin e-mail, procentul de oameni de știință care refuză solicitările pentru evaluări a crescut fulminant. Începe să devină o mare problemă pentru comunitatea academică. Ceea ce au învățat pe calea cea grea publicațiile academice este că mediul prin care se face solicitarea - la nivel uman sau printr-un ecran - duce la reacții foarte diferite.”
