Ioana Pârvulescu are pasiunea vagabondării prin secole, așa cum alții o au pe aceea a călătoriilor în țări străine. Întorcându-se acum „la loc", în secolul 21, autoarea dezminte prin ceea ce scrie afirmația că „nicăieri nu-i mai bine că acasă", cel puțin atunci când e vorba de locuința temporală. Dar tocmai sentimentul de inconfort al omului nevoit să trăiască aici și acum generează pagini pline de umor, supărare, mirări și, până la urmă, deschidere față de tot ce ni se întâmplă. Pentru că, a recunoscut autoarea într-un interviu, în ciuda unor periodice accese de mizantropie și revolta își iubește și semenii, și țara.
Viața unui bloc aflat pe o stradă cu nume poetic de lângă Cișmigiu, în vecinătatea Conservatorului, drumurile pe Calea Victoriei, cele spre Brașov, atmosfera de la România literară și adevărate aventuri legate în felurile cele mai neașteptate de cărți sunt reconstituite cu vervă și iuțeala celui care știe că un cititor din secolul 21 n-are timp de pierdut. Citind Întoarcere în secolul 21 nu și-l va pierde!
„Cartea aceasta a crescut odată cu secolul 21. Mi-am consemnat săptămânal, din 2001 până în 2009, nedumeririle, indignările, speranțele, meditațiile pe tema lumii în care trăim. Fără voia mea, paginile s-au transformat într-un jurnal, într-un document al vieții cotidiene din România acestui început de secol. Dacă e vorba, aș fi preferat să țin jurnalul altui timp - să zicem din perioada 1901 și 1909 - dar nu-i pe-alese: trăiesc ce mi se îngăduie. Deși e viața mea aici, nu cred că există vreo pagină care să-mi aparțină numai mie. Suntem cu toții în ea. Cumva, cartea aceasta seamănă cu secolul în care s-a născut: e plină de neliniște, deși n-a uitat încă de tot să râdă.“ (Ioana Pârvulescu)
