Întoarcerea barbarilor. Versuri libere. 2013-1973 Este o constatare teribilă, o stare dureroasă de lucruri aceea pe care o clădește Dinescu. O viziune asupra Istoriei că mecanism de degradare a ființelor, ba chiar a Ființei, «când vaietul și națiunea se confundă». Iar asta fără lacrimi, fără plâns de milă, dar cu gravitatea și uimirea atât de prețioasă a adolescenților. Mircea Dinescu împărtășește această gravitate și această grație. - Eugene Ionesco (…) pus pe farse și stăpânit de angoase, bătăios și sensibil ca o mimoză, poet adevărat, până în vârful unghiilor, din soiul cel mai rar și mai neperisabil. - Nicolae Manolescu Mircea Dinescu (n. 1950) a publicat primul volum de versuri, Invocație nimănui, în 1970 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, 1971). În aprilie 1989, în urma unui interviu acordat ziarului Liberation, scriitorul a fost arestat la domiciliu. Eliberat de mulțimile ieșite în stradă pe 22 decembrie 1989, Mircea Dinescu a fost cel care a anunțat primul revoluția în direct, la televizor. A fost publicat în traducere în Marea Britanie, Germania, Olanda, Franța, Suedia, Rusia, Serbia, Ungaria, Bulgaria. A primit numeroase premii naționale și internaționale, printre care premiul USR pentru poezie, Poetry Internațional, Herder. Între 1990 și 1993 a fost președintele Uniunii Scriitorilor din România; a editat revistele de satiră politică Academia Cațavencu, Plai cu boi, Aspirina săracului, Cațavencii. A pus bazele unei fundații cu sediul în portul dunărean Cetate, unde sînt invitați artiști plastici, muzicieni și scriitori din toată lumea, în ideea învierii locului sub forma unui Port Cultural. În timp ce din versurile marilor poeți de la sfîrșitul secolului XX (Gellu Naum, Nichita Stănescu, Emil Brumaru), accentele realității dure lipsesc cu desăvârșire, poezia lui Mircea Dinescu reprezintă o radiografie brutal de exactă a vremurilor, manifestul unui poet-martor al Atlantidei comuniste ce s-a scufundat.
