Camelia Răileanu (24 iunie 1969 – 2 martie 2002), născută la Botoșani, este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. A publicat volumele de poezie Dimineața cercului (1998) și Cântec pentru cei nesinguri (1999). Prezentul volum este curgerea zbuciumată a ultimilor 4 ani din viață, o confesiune răscolitoare a unui spirit energic, îndrăzneț și hiperlucid, aflat sub iminenta sfârșitului. Jocul de-a moartea din prezentul crunt, expresie a individualității, alternează cu jocul de-a viața din momentele trecutului evocat, în care autoarea devine vocea unei colectivități – tineretul din anii premergători Revoluției din ’89. În fiecare se află sinceritate, lirism, autoironie, erudiție, tablou social și, mai ales, autenticitate. În urmă cu doi ani, o fostă elevă de a mea mă întreba ce mai scriu, la ce lucrez. Mai în glumă, mai în serios, i-am răspuns: Eliade a scris „Întoarcerea din Rai”, eu voi scrie „Întoarcerea din Iad”! În „Întoarcerea...” să, Eliade vorbește de întoarcere ca ieșire din Rai a generației anilor ’30, adică de spulberare, de pierdere a iluziilor, a viselor, a fericirilor. Eu vreau să dau „Întoarcerii...” același sens de „ieșire”, dar din Iad, adică de recăpătare a viselor, a iluziilor, a optimismului generației mele și prin mine, nevrednică. Un Iad cu multiple fațete: politic, familial, psihic, afectiv, fizic. În cartea lui Eliade, generația sa e constrânsă să intre în timpul istoric. Generația mea, cea a Epocii de aur, n-a fost mai puțin constrânsă să intre în timpul istoric. - Camelia Răileanu
