A doua zi după Revoluție, Regele Mihai a simțit că locul său este în țara unde s‐a născut. La fel au înțeles, cu firească emoție, Regina Ana și fiicele lor. În lungul drum de întoarcere, neașteptat, plin de obstacole, de episoade incredibile, familia regală a avut, adeseori, un însoțitor devotat în persoana lui Danielle Maillefer, cronicar, peste ani, al acelui răstimp și – am adăuga noi – un interlocutor prețios pentru toți cei dornici să deslușească rolul actual al monarhiei în țara noastră. - Georgeta Filitti Este întotdeauna interesant să reiei anumite discuții despre evenimentele care s‑au petrecut cu ani în urmă. Memoria înghite o mulțime de detalii pe care mai târziu istoria încearcă să le dezgroape pentru a înțelege ce s‐a întâmplat cu adevărat la un moment dat. Adevărul este că regele a făcut zece tentative de a se întoarce în țara lui între aprilie 1990 și noiembrie 1995. Unele s‐au soldat cu vize refuzate, altele cu respingeri la sosirea pe pământ românesc. Prima dată când regele a revenit în țară a fost la 26 aprilie 1992, când peste un milion de români l‐au aclamat pe străzile Bucureștiului. Dar numai în 1997 a primit pașaportul și a putut să se întoarcă definitiv. De aici încolo, regele își împarte timpul între România și Elveția. Mă gândesc iar și iar la Regele Mihai, pe care am onoarea și privilegiul să‐l cunosc de atâția ani, în circumstanțe simple, familiale. Mereu demn, calm și reținut, niciun cuvânt răstit, atent cu fiecare. Toate aceste încercări de a se întoarce în țară! Câte greutăți! Câtă suferință! - Danielle Maillefer
